bancrútă s.f. (fin.) Faliment al unei firme, instituții etc., însoțit de nereguli financiare făcute în dauna creditorilor, prin proastă administrare sau prin operațiuni frauduloase. ◇ Bancrută simplă = bancrută determinată de proastă gestiune, care este considerată delict. Bancrută frauduloasă = bancrută determinată de fraudă, care este considerată infracțiune. • pl. -e. și (înv.) bancărútă s.f. /<fr. banqueroute, it. bancarotta.