BÂLCI, bâlciuri, s. n. Târg mare ținut în anumite perioade ale anului, la sărbători importante și însoțit de spectacole și de petreceri populare; iarmaroc. ♦ Fig. (Fam.) Gălăgie, hărmălaie, zăpăceală. – Din magh. bolcsu.

balcă¹ sf [At: DA ms / Pl: bălci / E: nct] (Reg) Vale puțin adâncă, lungă, cu pante line și slab accidentate.

balcă² sf [At: CHEST. II, 97/159 / V: ~lșă / Pl: ~lce, bălci / E: ger Balken] (Reg) Grindă la baza casei, pe zidul de temelie, pe care se construiește prispa sau pridvorul.

balșă sf vz balcă²

bâlc² sn vz bâlcă

bâlcă sf [At: DAMÉ, T. 74 / V: bâlc sm / Pl: ? / E: nct] (Rar) 1 Ulcior. 2 Conținutul unei bâlci (1). 3 Ulciorul împreună cu conținutul.

bâlci sn [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 213^v/15 / V: (îrg) bul~, (reg) bunci / Pl: ~uri / E: mg bolesú] 1 (Înv) Serbare bisericească aniversară Si: hram, praznic. 2 (Reg; îc) ~ul-Rusaliilor Ziua ielelor. 3 Târg (mare) ținut în zi de sărbători importante (de obicei la date fixe) și însoțit de spectacole și de petreceri populare Si: iarmaroc. 4 (Îrg) Învoială făcută între vânzător și cumpărător Si: tocmeală. 5 (Fig; fam) Gălăgie.

bolci² sn vz bâlci

bulci sn vz bâlci

bunci sn vz bâlci

bálcă¹ s.f. (reg.) Vale puțin adîncă, lungă, cu pante line. • pl. bălci. /<rus. балца.

bálcă² s.f. (constr.; reg.) Grindă la baza casei, pe zidul de temelie, pe care se construiește prispa sau pridvorul. • pl. -ce, bălci. și bálșă s.f. /<germ. Balken.

bálșă s.f. v. balcă².

bîlci s.n. 1 Tîrg mare ținut la date fixe, în anumite perioade ale anului, care este însoțit de spectacole și de petreceri populare; iarmaroc. Bîlciul e mai ales o sărbătoare de întîlnire și de veselă petrecere (SLAV.). ◊ Expr. La (sau către, în) spartul bîlciului v. spart. 2 (înv.) Serbare bisericească aniversară; praznic; hram. 3 Fig. (fam.) Gălăgie, hărmălaie. Ce-i bîlciul ăsta aici? • pl. -uri. /<magh. bolcsú, bulcsú, bulcsu.

BÎLCIU (pl. -ciuri) sn. Tîrg mare ce se face la epoce fixe, și mai ales pe la sărbători: stau carele și căruțele adunate ca la ~ (I.-GH.); ~l e mai ales o sărbătoare de întîlnire și de veselă petrecere (SLV.) [ung. bucsú; comp. BULCIU].

BÂLCI, bâlciuri, s. n. Târg mare ținut la anumite epoci ale anului, la sărbătorile importante și însoțit de spectacole și de petreceri populare; iarmaroc. ♦ Fig. (Fam.) Gălăgie, hărmălaie, zăpăceală. – Din magh. bolcsu.

BÎLCI, bîlciuri, s. n. 1. Tîrg mare ținut la anumite epoci ale anului și însoțit de spectacole și, petreceri; populare; iarmaroc. Bîlciul e mai ales o sărbătoare de întîlnire și de veselă petrecere. SLAVICI, la HEM. Azi e tîrg în orașul cutare, bîlci mare, numai un ceas de departe pînă acolo; haidați să mergem intr-acolo! RETEGANUL, P. III 85. Se-ngrămădea lumea pentru bîlciul de a doua zi, marți. CARAGIALE, O. II 202. La malurile vadurilor stau carăle și căruțele adunate ca la bilei, cîte o săptămînă, așteptînd să scază apa, să poată trece. GHICA, S. XVII. 2. Fig. Hărmălaie, gălăgie, zăpăceală.

BÎLCI, bîlciuri, s. n. Tîrg mare ținut la anumite epoci ale anului, însoțit de spectacole și de petreceri populare; iarmaroc. ♦ Fig. Gălăgie, hărmălaie. – Magh. bolcsu.

BÂLCI ~uri n. 1) Târg mare organizat în anumite perioade ale anului sau cu anumite ocazii; iarmaroc. 2) fig. Tulburare însoțită de gălăgie și scandal; hărmălaie; tărăboi; tevatură. /<ung. bolcsu

bâlciu n. 1. târg mare ce se face la epoce fixe, mai ales pe la sărbători; 2. Tr. sărbătoare patronală. [Ung. BÚLCZÚ, hram].

bîlcĭ n., pl. urĭ (ung. bulcs, bolcs,bolcsü, búcsú, hram). Munt. Iarmaroc, panair, zbor, tîrg anual fix. – În Ilf. și zbîlcĭ, în Trans. și bulcĭ, buncĭ.

bulcĭ v. bîlcĭ.

buncĭ V. bîlcĭ.

zbîlcĭ, V. bîlcĭ.

bâlci s. n., pl. bâlciuri

bâlci s. n., pl. bâlciuri

bâlci s. n., pl. bâlciuri

bîlci

bîlci (bîlciuri), s. n. – 1. (Înv.) Sărbătoare a sfîntului ocrotitor, aniversare; serbare, hram. 2. Tîrg, iarmaroc, talcioc. – Var. (înv. și Trans.) bulciu; (Banat) bulciug, s. n. (despărțire funebră). Mag. bolcsu, búlcsú (Cihac, II, 486; Gáldi, Dict., 111).

BÂLCI s. v. târg.

BÎLCI s. iarmaroc, tîrg, (pop.) drăgaică, (înv.) zbor. (~ de la Buzău.)

bâlcă, bâlci, s.f. (reg.) urcior.

bâlci, bâlciuri, s.n. Târg, iarmaroc. – Din magh. bolcsú, búlcsú „hram” (Scriban, DER); sensul vechi a fost de „praznic bisericesc”.

bâlci, bâlciuri, s.n. – Târg, iarmaroc. – Din magh. bolcsú, búlcsú „hram” (Scriban, Șăineanu, Cihac, DER); sensul vechi a fost de „praznic bisericesc”.