16 definiții pentru zbor (bâlci)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZBOR2, zboruri, s. n. (Înv. și reg.) Bâlci, târg anual, iarmaroc; p. ext. piață publică. – Din sl. sŭborŭ, bg. sbor.

ZBOR2, zboruri, s. n. (Înv. și reg.) Bâlci, târg anual, iarmaroc; p. ext. piață publică. – Din sl. sŭborŭ, bg. sbor.

zbor2 sn [At: (a. 1652), ap. CADE / Pl: ~uri / E: srb zbor, bg сбор] 1 (Îrg) Târg (1) anual (organizat cu ocazia hramului1 (2) unei biserici). 2 (Pex) Hram1 (1) (al unei biserici). 3 (Pex) Șezătoare. 4 (Pex) Horă (6). 5 (Îvr) Piață publică. 6 (Reg) Taifas (1).

zbor2 s.n. (înv., reg.) Bîlci, tîrg anual, iarmaroc. ♦ Ext. Piață publică. • pl. -uri. /<srb. zbor, bg. сбор.

zbor1 s.n. 1 (Mod de) deplasare în aer a unui corp (a unei păsări, a unei insecte, a unui obiect etc.) cu ajutorul aripilor a căror sustentație poate fi realizată fie cu un consum de energie din interior (la păsări, la avioane etc.) sau din exterior (la planoare, la zmeie etc.), fie fără consum de energie (la aerostate), fie prin mișcare balistică. Goni cu mîna zborul acestor negre libelule (GAL.). ◊ Platformă de zbor = platformă pe un aerodrom sau pe puntea unui portavion, de pe care decolează avioanele. Zbor fără escală v. escală. Zbor planat v. planat. ◊ Loc.adv. (Ca) din (sau în, într-un) zbor = a) în timpul zborului. Prinde insectele în zbor. Δ Expr. A lua pasărea din zbor v. lua; b) ext. în fugă, repede, iute. S-a dus ca în zbor la nașă-sa (SADOV.). A prins ideea din zbor. Δ Expr. A mulge oaia din zbor v. mulge; c) dintr-o dată. Scriu o strofă dulce pe care-o prind din zbor (ALECS.); d) în treacăt. Am auzit, în zbor, că va veni mîine. ◊ Loc.vb. A da zbor (sau zborul) (cuiva) = a) a da drumul, a elibera. Bătrînul preot... Furtunelor dă zborul (EMIN.); b) a azvîrli cu putere. Luai coasa de picior Și-n văzduh îi detei zbor (POP.). A face un zbor = a zbura. ◊ Expr. A-și lua zborul = a) a se înălța în aer; b) a începe să alerge repede. Caii... pe cîmp își luau zborul (ALEX.); c) a pleca; a-și începe viața, o activitate, o profesie pe cont propriu, fară o îndrumare tutelară; a părăsi (o rudă, un prieten) stabilindu-se în altă parte. Mi-am luat zborul de la casa părintească; d) a evada, a fugi. Te-nchid în cameră, de unde n-o să mai poți să-ți iei zborul; e) a se pierde, a dispărea. Zile ce-n vecinicie-și iau repedele zbor (ALEX.); f) fig. a se dezvolta, a-și lua avînt. Al meu e Despot!... planu-mi ia zbor acum mai tare (ALECS.). A trece în zbor = a trece foarte repede. ◊ Compar. Brațele goale... se agitară ca un zbor de pasăre albă (CA. PETR.). ˙* Fig. Geniul său îi imprimă un zbor tot mai sigur... către realism și adevăr (SADOV.). ♦ Ext. Deplasare în spațiu a unei rachete sau a unei astronave. 2 Deplasare rapidă, bruscă, prin aer a unui obiect aruncat sau purtat de vînt. Aripi de vultur în zbor de săgeată Icar și-a rotit (LAB.). ♦ Menținere în aer (a unui obiect purtat de vînt, de curenți etc.); planare, plutire. Priveam zborul frunzelor. ♦ Mișcare rapidă, violentă (a vîntului). 3 Fig. Mers iute, vijelios; viteză, goană, fugă. Admira pe șosea zborul mașinii de curse. ♦ Avînt, elan. Îi lipsea zborul, spontaneitatea (VLAH.). • pl. -uri. /de la zbura, prin derivare regresivă.

ZBOR2, zboruri, s. n. (Învechit; Munt.) Tîrg anual, iarmaroc. Muierea-i turna vin... din plosca a nouă, de-a cumpărat-o de la zboru de-a fost la Văleni. La TDRG. La zi întîi a fiecărei luni să se strîngă lumea ca la un zbor și să privească atît la lupta leilor și tigrilor... cît și la jocurile acelui pitic. GORJAN, H. II 87. Flori ca să-mi găsească, Să se-mpodobească, La zbor ca să-mi iasă, Cununi să-mpletească. PĂSCULESCU, L. P. 164. ♦ Piață publică. Va fi dus întru lumina făcliilor, de la turnul Londrei, la zborul vechi al orașului, unde, în vederea tutulor, va fi rușinat și tăiat, pentru vinovățiile sale. NEGRUZZI, S. III 371.

ZBOR2, zboruri, s. n. (Înv. și reg.) Bîlci, tîrg anual; p. ext. piață publică. – Slav (v. sl. sŭborŭ, bg. sbor).

ZBOR s.n. (ȚR) Bîlci, iarmaroc, tîrg. Zicea vioara și alăuta pe la tîrguri și pe la zboruri. ÎNDREPTAREA LEGII. Nu mearge la zbor și la jocuri. MĂRGĂRITARE 1691. Veniți să neguțătorim pînă nu să sparge zborul. MĂRGĂRITARE 1746; cf. ANTIM, apud TDRG. Etimologie: sl. sŭborŭ, bg. sbor. Cf. s c h e l ă (2).

2) zbor n., pl. urĭ și oare (sîrb. bg. zbor, adunare, bîlcĭ, sărbare, convorbire, rus. zbor, sobór, sobor, adunare. Cp. cu cuvînt, vorbă, taĭfas). Vechĭ. Sobor, adunare. Azĭ. Vest. Bîlcĭ. Horă, dans public (și’n Mold. sud). Șezătoare, furcărie. V. clacă.

sbor n. 1. (Banat) întrunire, petrecere; 2. Munt. (Prahova) bâlciu: sborul dela Sânta Maria. [Slav. SŬBORŬ, adunare (cf. sobor)].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zbor (acțiunea de a zbura, bâlci) s. n., pl. zbóruri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZBOR s. v. adunare, adunătură, ardoare, avânt, bâlci, elan, entuziasm, fugă, gloată, goană, iarmaroc, înflăcărare, înfocare, însuflețire, pasiune, patimă, pornire, scursură, sfat, strânsură, șleahtă, târg, viteză.

zbor s. v. ADUNARE. ADUNĂTURĂ. ARDOARE. AVÎNT. BÎLCI. ELAN. ENTUZIASM. GLOATĂ. IARMAROC. ÎNFLĂCĂRARE. ÎNFOCARE. ÎNSUFLEȚIRE. PASIUNE. PATIMĂ. PORNIRE. SFAT. STRÎNSURĂ. ȘLEAHTĂ. TÎRG.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZBOR2, zbóruri, s. n. ~ 2. Adunare, reuniune. 3. (Banat) Colecție, mulțime (de obiecte). 4. (Mold.) Șezătoare (v. șezător (2). (din sl., cf. bg., sb., rus. sbor, pol. zbor, dublet al s. n. sobor < sl. sŭborŭ)

sbor (zbóruri), s. n.1. Reuniune, ședință. – 2. (Banat) Adunare, culegere. – 3. Tîrg, piață. – 4. (Mold.) Veghe. Sl., cf. bg., sb., rus. sbor, pol. zbor (Tiktin; Candrea). Este dubletul lui sobor, s. n. (reuniune, ședință; sinod, conciliu, comunitate), din sl. sŭborŭ (Cihac, II, 235). – Der. sborî, vb. (Banat, a vorbi, a discuta); sbornic, s. n. (culegere), din bg. sbornik; sobornic(esc), adj. (sinodal; ecumenic); sboriște, s. f. (înv., piață publică, for), din sl. sŭborište; stobor, s. n. (Olt., reuniune), confundat cu stobor „loc îngrădit”.

Intrare: zbor (bâlci)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbor
  • zborul
  • zboru‑
plural
  • zboruri
  • zborurile
genitiv-dativ singular
  • zbor
  • zborului
plural
  • zboruri
  • zborurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zbor, zborurisubstantiv neutru

  • 1. învechit regional Târg anual. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Muierea-i turna vin... din plosca a nouă, de-a cumpărat-o de la zboru de-a fost la Văleni. La TDRG. DLRLC
    • format_quote La zi întîi a fiecărei luni să se strîngă lumea ca la un zbor și să privească atît la lupta leilor și tigrilor... cît și la jocurile acelui pitic. GORJAN, H. II 87. DLRLC
    • format_quote Flori ca să-mi găsească, Să se-mpodobească, La zbor ca să-mi iasă, Cununi să-mpletească. PĂSCULESCU, L. P. 164. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Piață publică. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Va fi dus întru lumina făcliilor, de la turnul Londrei. la zborul vechi al orașului, unde, în vederea tutulor, va fi rușinat și tăiat, pentru vinovățiile sale. NEGRUZZI, S. III 371. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.