bagiocurire sf vz batjocorire

BATJOCORI, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva sau ceva de râs, de rușine, de ocară; p. ext. a umili, a înjosi. ♦ A necinsti o femeie. [Var.: (reg.) batjocuri vb. IV] – Din batjocură.

badgiocuri v vz batjocuri

bagiocuri v vz batjocori

bajocori v vz batjocori

bajocorire sf vz batjocorire

bajocuri v vz batjocuri

bajocurire sf vz batjocorire

batjocori vt [At: CORESI, ap. HEM. 2758 / V: (Trs; Mol; înv) badgiocuri, bagiocuri, -curi, (reg) bătjocuri / P: baj- / Pzi: ~resc / E: batjocură + -i] 1 A face pe cineva sau ceva de râs, de rușine, de ocară Si: a-și bate joc, a lua în râs, a batjocura (3). 2 (Pex) A umili. 3 A necinsti o femeie Si: (înv) a batjocura (3).

batjocorie sf vz batjocorire

batjocorire sf [At: MARDARIE, L. 2531 / V: ~cu~ / Pl: ~ri / E: batjocori] 1 Facere de râs, de rușine, de ocară Si: batjocorit¹ (1), batere de joc, luare în râs. 2 (Pex) Umilire. 3 Necinstire a unei femei. Si: batjocorit¹ (2) batjocurare, batjocurat¹.

batjocuri v vz batjocori

batjocurire sf vz batjocorire

bătjocuri v vz batjocori

bajocorí vb. IV. v. batjocori.

bajocoríre s.f. v. batjocorire.

bajocurí vb. IV. v. batjocori.

bajocuríre s.f v. batjocorire.

batjocori vb. IV. 1 (compl. indică oameni) A face de rîs, de rușine (prin vorbe, fapte etc.); ext. a lua în rîs; a umili, a înjosi. L-a batjocorit în fața vecinilor că e leneș. 2 (compl. indică fete, femei) A necinsti; spec. a viola. • prez.ind. -esc. și (reg.) bajocorí, bajocurí, batjocurí vb. IV. /batjocură + -i.

batjocorire s.f. Faptul de a batjocori; batjocorit. • pl. -i. și bajocoríre, bajocuríre s.f. /v. batjocori.

batjocuri vb. IV. v. batjocori.

†BAGIOCURI... = BATJOCORI...

BAJOCORI... = BATJOCORI...

BATGIOCORI... = BATJOCORI...

BATJOCORI (-oresc), BATJOCURI (-uresc) I. vb. tr. 1 A lua în rîs, în bătaie de joc: carele va batjocori orbul sau șchiopul... acela să se afurisească (PRV.-MB.); a rîde și a batjocuri pe aproapele tău, pare-mi-se a fi o neomenie (ISP.) ¶ 2 A disprețui, a nesocoti: batjocurește puterea dumnezeească (N.-COST.) ¶ 3 A necinsti: ~ o femeie. II. vb. refl. A-și bate joc: își batjocurea de Noe ce făcea corabie în munte (N.-COST.) [batjocură].

BATJOCURI 👉 BATJOCORI.

BATJOCORI, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva sau ceva de râs, de rușine, de ocară; p. ext. a umili, a înjosi. ♦ A necinsti o femeie [Var.: (reg.) batjocuri vb. IV] – Din batjocură.

BATJOCORI, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face de rîs, de rușine sau de ocară (prin vorbe sau prin fapte); a-și bate joc (de cineva sau de ceva), a lua în rîs; a umili, a înjosi. [Boierii] nu s-au gîndit că voi [țăranii] sînteți oameni și v-au pus în jug și v-au batjocorit. DUMITRIU, B. F. 11. Un boier... ne batjocorea că ce ne trebuie nouă țăranilor unire. SADOVEANU, N. F. 49. Auzi, tîlharul, cum batjocorește lumea! ALECSANDRI, T. 95. ♦ (Cu privire la o femeie) A necinsti, a viola. – Variantă: (Transilv., Mold.) batjocuri (SBIERA, P. 19, NEGRUZZI, S. I 9) vb. IV.

BATJOCORI, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face de rîs, de rușine, de ocară; a insulta; p. ext. a umili, a înjosi. [Var.: (reg.) batjocuri vb. IV] – Din batjocură.

BATJOCORIRE, batjocoriri, s. f. Faptul de a batjocori.

BATJOCURI vb. IV. v. batjocori.

A BATJOCORI ~esc tranz. 1) A trata cu vorbe de batjocură; a ocărî; a certa. 2) A pune într-o situație de inferioritate, lezând demnitatea cuiva; a face de batjocură; a umili; a înjosi. 3) A supune actului sexual prin violență; a silui; a necinsti; a viola. /Din batjocură

batjocorì v. a lua în râs, a aduce cuiva batjocură.

batjocurésc și (ob.) baj- v. tr. (d. batjocură). Ocărăsc cu epitete aspre. Ofensez, înjosesc, îmĭ bat joc. – Și batjocoresc.

batjocori (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. batjocoresc, 3 sg. batjocorește, imperf. 1 batjocoream; conj. prez. 1 sg. să batjocoresc, 3 să batjocorească

batjocorire s. f., g.-d. art. batjocoririi; pl. batjocoriri

batjocori (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. batjocoresc, imperf. 3 sg. batjocorea; conj. prez. 3 să batjocorească

batjocorire s. f., g.-d. art. batjocoririi; pl. batjocoriri

batjocori vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. batjocoresc, imperf. 3 sg. batjocorea; conj. prez. 3 sg. și pl. batjocorească

batjocorire s. f., g.-d. art. batjocoririi; pl. batjocoriri

batjocori

batjocuresc, -ream 1 imp.

BATJOCORI vb. 1. a ridiculiza, a zeflemisi, (înv. și reg.) a măscări, (Transilv. și Mold.) a ciufuli, (înv. și pop. fig.) a spurca. 2. v. profana. 3. v. dezonora. 4. v. viola.

BATJOCORIRE s. 1. ridiculizare, zeflemisire. (~ cuiva.) 2. v. profanare. 3. v. dezonorare. 4. v. violare.

BATJOCORI vb. 1. a ridiculiza, a zeflemisi, (înv. și reg.) a măscări, (Transilv. și Mold.) a ciufuli, (înv. și pop. fig.) a spurca. (Toți îl ~.) 2. a necinsti, a pîngări, a profana, a spurca, a viola, (înv. și pop.) a prihăni. (~ un loc considerat sfînt.) 3. a compromite, a dezonora, a necinsti, a terfeli, (fig.) a întina, a mînji, a murdări, a păta, a pîngări, a profana, a spurca, (reg. fig.) a pricăji. (Încerca să-i ~ memoria.) 4. a necinsti, a silui, a viola, (Transilv.) a căzni, (înv.) a rușina, a sili, a spurca, (fig.) a pîngări. (O femeie ~.)

BATJOCORIRE s. 1. ridiculizare, zeflemisire. (~ cuiva.) 2. necinstire, pîngărire, profanare, sacrilegiu, spurcare, violare, (înv. și pop.) prihănire. (~ unui loc considerat sfînt.) 3. compromitere, dezonorare, necinstire, terfelire, (fig.) întinare, mînjire, murdărire, pătare, pîngărire, profanare, spurcare, (înv. fig.) profanațiune. (~ memoriei cuiva.) 4. necinstire, siluire, viol, violare, (înv.) silă, (fig.) pîngărire. (~ unei femei.)

bajocori, bajocoresc, v.t. (dial.) 1. A face pe cineva de rușine. 2. A umili. – Din batjocură (DLRM, MDA).