BAGATELĂ, bagatele, s. f. 1. Lucru de mică importanță; obiect de mică valoare, neînsemnat; fleac. 2. Piesă muzicală instrumentală scurtă, de obicei pentru pian. [Var.: bagatel s. n.] – Din it. bagattella, fr. bagatelle.

BOGAT, -Ă, bogați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care dispune de multe mijloace materiale, care are mulți bani; (om) avut. 2. Adj. Care se află, care conține ceva în cantitate mare. Fructele sunt bogate în vitamine. ♦ (Despre flori) Învolt. ♦ Mănos, roditor. 3. Adj. (Despre lucruri) Scump, de mare valoare; fastuos, luxos. – Din sl. bogatŭ.

bagadel sn vz bagatelă

bagatea sf vz bagatelă

bagatel sn vz bagatelă

bagatelă sf [At: CRITIL, ap. HEM 2336 / V: bagatel sn, (rar) bagadel sn, (înv) băgă~, ~tea / Pl: ~le / E: fr bagatelle] 1 Întâmplare de mică importanță Si: fleac. 2 (Reg) Dantelă ușoară, lucrată de mână Si: horbotă. 3 Piesă muzicală instrumentală de scurtă durată, de obicei cu conținut liric. 4 Obiect de mică importanță. corectat(ă)

băgat³, ~ă smf, a vz bogat

băgat², ~ă a [At: DOSOFTEI, PS. 189/10 / Pl: ~ați, ~e / E: băga] 1-4 (D. oameni sau obiecte; construit cu pp „în”) Făcut să intre într-un spațiu restrâns, într-un recipient etc. și lăsat acolo Si: introdus², vârât². 5-8 Intrat (în casă sau) în curte (prin convingere sau) folosind forța Si: adus², condus², mânat². 9 (Pop) Ascuns. 10 (Construit cu pp „în” sau „la”) Intrat într-un loc (închis) pentru o durată de timp mai mare sau mai mică Si: ascundere, vârâre. 11 (D. oameni) Intrat, în treacăt, la cineva Si: angajat² Cf băga (40). 12 Introdus într-un spațiu gol Si: trecut² Cf băga (48). 13 (Îs) ~ în seamă Observat². 14 (D. oameni, animale sau bunuri de același fel) Amestecat². 15 (Fig; construit cu pp „în”, „la”, „între”; d. obiecte) Adus² undeva. 16 (Mol; Buc; d. decizii hotărâtoare) Care este luată pentru toți Si: angajat², învoit. 17 Introdus într-un spațiu gol. 18 (D. oameni) Care a fost adus într-o stare, de obicei, proastă, prin îndemnare la ceva.

băgat¹ sn [At: BIBLIA (1688), 66²/11 / Pl: ? / E: băga] 1-4 Băgare (1-4). 5 (Spc; îcs) De-a-~ul sau de-a-~ele (la arest) Joc de copii care constă în scoaterea din joc („arestare”) a copilului care nu nimerește o piatră din mijlocul unui cerc, țintind în ea cu o altă piatră. 6 (Îe) ~ul mâinii în foc pentru cineva încredere deplină în cineva Si: băgare (6). 7 (Îe) ~ul mâinii în sânge Omorâre. 8 Ascundere. 9 (Înv; îe) ~ul capului în foc pentru cineva Primejduire a vieții pentru cineva Si: băgare (9). 10 (Fam; îe) ~ul în gură sau (pe) sub nas ori sub nări Mâncat¹ (1). 11-12 (Îe) ~ în sau la urechi Ascultare (cu mare atenție). 13 (Îe) ~ în sau la cap Pricepere a ceva. 14 (Îae) Ținere minte a ceva. 15 (Îe) ~ul a ceva în capul cuiva Convingere că ceva nu este adevărat. 16 (Îae) înțelegere a ceva. 17 (Îe) ~ul minților în cap Cumințire. 18 (Fam; îe) ~ în cap sau în minte Propunere a ceva. 19 (Fam; îe) ~ul nasului undeva sau în ori la ceva Amestecare în ceva ce nu-l privește. 20 (Fam; îe) ~ul pe mânecă Speriere de consecințele unei fapte săvârșite Si: (fam) sfeclire. 21 (Rar; îe) ~ul a ceva în sau la buzunar Furt. 22 (Îe) ~ul a ceva în sau la buzunar ori în pungă încasare a banilor câștigați la pariu. 23 (Pfm; pan; îe) ~ul cuiva la sau în buzunar Dovedire a superiorității asupra cuiva într-o discuție. 24-25 (Determinare să intre sau) intrare (prin convingere ori folosind forța) undeva (în casă în curte etc.) Si: aducere, băgare (24-25), conducere, mânare. 26 (Fam; îe) ~ul cuiva sub covată sau sub masă îmbătare (la o petrecere) a cuiva mai puțin rezistent la băutură. 27 (Fam; îe) Depășire a cuiva la o întrecere Si: băgare (27), biruire, învingere. 28 (Îe) ~ul cuiva la închisoare sau la temniță, pușcărie, ocnă, (înv) prinsoare, (fam) la gros, la pârnaie Întemnițare. 29 (Fam; îe) ~ul în cârd cu cineva Întovărășire cu cineva (în vederea unor acțiuni reprobabile) Si: înhăitare, înhăitat¹. 30-31 (Pfm; îe) ~ul animalelor la sau în plug ori în cârd cu cineva întovărășire cu cineva la lucrări (agricole sau) ale păstoritului. 32 (Înv; îe) ~ul cuiva la mijloc înconjurare. 33 (Fam; fig; îae) Punere a cuiva într-o situație dificilă Si: încolțire. 34-35 (Îvr; îe) ~ul unei persoane în mâinile cuiva Lăsarea unei persoane la discreția sau la puterea cuiva. 36 (Psr; îe) ~ul oilor în măsură Alegere a mieilor de la oi. 37 (Construit cu pp „în” sau „la”) Băgare (32). 38 (Pop; d. oameni sau lucruri de același fel) Amestecare. 39 (Fam; îe) ~ul în ochii cuiva îndrăzneală față de cineva. 40-41 (Îe) ~ul în sufletul sau (pe) sub pielea cuiva Insistență pe lângă cineva pentru (a-i câștiga încrederea sau) a-l descoase. 42 (Fig; îe) ~ul (de viu) în mormânt sau în groapă ori în pământ Sinucidere. 43 (Fig; îae) Omorâre. 44 (Trs; îe) ~ după masă Așezarea mesei pentru a mânca. 45 (Trs; îae) Așezare la masă a cuiva pentru a mânca. 46 (Fig; cpp „în”, „la”, „între”) Aducere a ceva undeva. 47 (Îe) ~ul de zâzanie (sau intrigă, râcă, vrajbă) Producere de discordie Si: învrăjbire. 48 (Fam; îe) ~ul unui fitil sau de fitile împotriva cuiva Calomniere. 49 (Înv; îe) ~ul a ceva ca zălog Garantare. 50 Băgare (45). 51 Băgare (51). 52 (Pfm; îe) ~ul actelor (de căsătorie) Depunere a actelor necesare pentru căsătoria civilă. 53 (Arg; îe) ~ul cuiva în fabrica de pumni Luarea cuiva la bătaie. 54 (Trs; îe) ~ul ca soldat sau în soldăție, cătană ori în cătănie înrolare (în armată). 55 (Îe) ~ul la stăpân Intrare în slujbă la cineva. 56 (Fig; îae) Băgare (56). 57 (Pex; Mol; Buc) Băgare (57). 58 Băgare (58). 59 Băgare (59). 60 (Îe) ~ul în datorii Băgare (54). 61 (Îe) ~ul cuiva în datorii Băgare (55). 62 (Îe) ~ul cuiva în boală câinească sau în toate boalele, în năbădăi, în alte alea sau ~ul bolii în oasele cuiva Băgare (56). 63 (Fig; îae) Băgare (57). 64 (Îe) ~ul cuiva în frică (sau în groază, în toate groazele, în spaimele morții) ori în ceasul morții, în friguri, (fam) răcori, în toate răcorile, (reg) în tușă, în (toți) sperieți(i) ori ~ul fricii în oase cuiva Băgare (58). 65 (Fpp; îe) ~ul cuiva în draci sau în toți dracii ori ~ul de draci în cineva Băgare (59). 66 (Îe) ~ul de vină cuiva sau (rar) ~ul în vină a cuiva Acuzare. 67-68 (Îe) ~ul în viteză a cuiva Silire a cuiva să (acționeze sau) să lucreze mai repede. 69-73 (Îe) ~ul în viteză Băgare (63-66). 74-76 (Îe) ~ul în seamă a cuiva Băgare (67-68). 77 (Înv) Socotire. 78 (Înv; îe) ~ul de seamă Băgare (71).

băgătelă sf vz bagatelă

bogat, ~ă [At: COD. VOR. 117/14 / V: (reg) bâg~ / Pl: ~ați, ~e / E: vsl бгатъ^[1]] 1-2 smf, a (Om) care are mulți bani Si: (îvp) avut, (îvp) cuprins. 2^[2] a (Îe) Putred de ~ Foarte bogat. 3 a Care conține ceva în cantitate mare. 4 a Rodnic. 5 a (D. flori) Învoit. 6 a (Îe) Gură ~ă Guraliv. 7 a (Reg; îf băgat) Corpolent. 8 a (Înv) Numeros. 9 a Scump 10 a Fastuos. 11 a Luxos. 12 sf (Îrg) Bucată de minereu de aur sau argint.

bagadél s.n. v. bagatelă.

bagateá s.f. v. bagatelă.

bagatél s.n. v. bagatelă.

bagatélă s.f. 1 Lucru, fapt, întîmplare etc. de mică importanță, de valoare neînsemnată; fleac. Ce ai pățit e o bagatelă în comparație cu ce mi s-a întîmplat ieri. ◇ Concr. Ar fi bine să nu cumperi toate bagatelele. 2 (muz.) Piesă muzicală instrumentală de scurtă durată (de obicei avînd conținut liric), pe o temă ușoară, variată ca expresie și formă; bluetă. • pl. -e. și (înv.) bagatél, bagadél s.n., bagateá, băgătélă s.f. /<it. bagattella, fr. bagatelle, germ. Bagatelle.

băgătélă s.f. v. bagatelă.

bogat, -ă s.m., s.f., adj. 1 s.m., s.f., adj. (Om) care dispune de multe mijloace materiale, care are mulți bani; (om) avut. ◊ Expr. (A fi) putred de bogat = a fi foarte bogat. A fi (bogat) ca un stup v. stup. 2 adj. Care se află sau care conține ceva în cantitate mare. Fructele sînt bogate în vitamine. ** (despre flori) Învolt ** (despre pămînt) Mănos, roditor. ** (despre vegetație) Luxuriant. 3 adj. (despre lucruri) Scump, de mare valoare; fastuos, luxos. • pl. -ți, -te. $/<sl. veche богатъ.

bogăt, -ă adv., adj. v. bugăt.

*BAGATEL (pl. -eluri) sn., *BAGATELĂ (pl. -ele) sf. 1 Lucru de puțin preț, de puțină însemnătate, fleac: Nu ’ntrebați de ’nvățătură, asta e un bagatel (VLAH.); nu-i scump 200 de galbini, o bagatelă (ALECS.) ¶ 2 🎼 Compoziție muzicală scurtă, în gen ușor, fără pretenție [fr. bagatelle].

BĂGAT sbst. Faptul de a (se) băga.

BOGAT I. adj. 1 Care are multă avere, avut, cu stare (contr. SĂRAC); proverb: nu e ~ cel ce are mult, ci cel ce se mulțumește cu puțin; – cine nu e dator e destul de ~; – decît ~ și bolnav, mai bine sărac și sănătos; familiar: putred de ~, foarte bogat ¶ 2 Care are mult, în belșug: ~ în haine și în odoare ¶ 3 Numeros, în mare cantitate: o bibliotecă ~ă ¶ 4 Mănos, roditor: pămîntul în care se vor sămăna cartoflele trebue să fie foarte ~ (ION.) ¶ 5 De mare preț, scump: hainele cele mai mîndre și mai ~e (ISP.). II. sm. Om cu stare, cu multă avere, bogătaș; proverb: nu plătește ~ul, ci săracul (sau vinovatul; – ~ul greșește și săracul își cere iertăciune; – pînă-i vine cheful ~ului, îi iese sufletul săracului [vsl.].

BOLNAV, -VĂ adj. și sm. f. 🩺 Care pătimește de-o boală (contr. SĂNĂTOS); proverb: ~ul multe zice și sănătosul face ce știe; 👉 BOGAT [blg.].

BAGATELĂ, bagatele, s. f. 1. Lucru de mică importanță; obiect de mică valoare, neînsemnat; fleac. 2. Piesă muzicală instrumentală scurtă, de obicei cu conținut liric. [Var.: bagatel s. n.] – Din it. bagattella, fr. bagatelle.

BOGAT, -Ă, bogați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care dispune de multe și mari mijloace materiale, care are mulți bani; (om) avut. 2. Adj. Care se află, care conține ceva în cantitate mare. Fructele sunt bogate în vitamine. ♦ (Despre flori) Învolt. ♦ Mănos, roditor. 3. Adj. (Despre lucruri) Scump, de mare valoare; fastuos, luxos. – Din sl. bogatŭ.

BAGATELĂ, bagatele, s. f. 1. Lucru de mică importanță, lucru de nimic, o nimica toată, fleac. Triizăci și doi de galbini. – O bagatelă. ALECSANDRI, T. I 80. O vorbă, o bagatelă le da prilej de sfadă. NEGRUZZI, S. II 242. În zadar, mai deunăzi, am vrut, prin poezie, Să scap d-o bagatelă, d-o mică datorie. ALEXANDRESCU, P. 81. ♦ (Concretizat) Ai făcut inventariul tuturor bagatelelor din colonadă. NEGRUZZI, S. I 329. 2. Mică compoziție muzicală pe o temă ușoară. Bagatelă în stil romînesc a compozitorului I. Scărlătescu. – Variantă: bagatel, bagatele și (învechit) bagateluri (CREANGĂ, A. 81, FILIMON, C. 157), s. n.

BOGAT, -Ă, bogați, -te, adj. 1. (Despre indivizi izolați) Care are avere mare, bani mulți sau bunuri numeroase, care a acumulat bogății. E lung pămîntul, ba e lat, Dar ca Săgeată de bogat Nici astăzi domn pe lume nu-i. COȘBUC, P. I 53. Nevasta acestui sărac era muncitoare și bună la inimă, iar a celui bogat era pestriță la mațe și foarte zgîrcită. CREANGĂ, P. 37. ◊ Expr. A fi putred de bogat v. putred. Fig. ◊ (Substantivat) Îi place bogatului să-și desfășure comorile. SLAVICI, O. II 192. Nemernic e bogatul cu sacii lui de bani! BOLLIAC, O. 69. ◊ (Despre colectivități organizate) Care dispune din abundență de bunuri materiale. Care dintre voi se simte destoinic a împărați peste o țară așa de mare și bogată... CREANGĂ, P. 184. 2. (Despre lucruri concrete și despre noțiuni abstracte) Care se află în cantitate mare, îmbelșugat, mult, numeros; care cuprinde sau conține ceva (exprimat sau subînțeles) în cantitate mare. Păr bogat. ▭ Niciodată mîndrul vultur ce-n văzduh se cumpănește... De o prad-așa bogată încă nu s-a-ndestulat. ALEXANDRESCU, P. 138. ◊ Fig. Peste tot scaldă un soare dogoritor și bogat. SAHIA, N. 17. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «în» și arătînd natura avuției) Iarna era bogată în zăpadă și troiene. SADOVEANU, M. C. 114. ◊ (Adverbial) Două jilțuri din școala lu Palladio, adică linii simple cu nuri bogat sculptate. CAMIL PETRESCU, T. II 173. ♦ (Despre flori) Cu petale multe și dese; bătut, învoit. Mari roze bogate și grele Abia mai pot capul să-și țină. MACEDONSKI, O. I 193. ♦ Variat. Floră bogată. ♦ (Despre un veșmînt) Cu multe falduri, croit din plin; larg. Își luase o rochie nouă, încă neîmbrăcată, alb-liliachie, strînsă pe pieptu-i tineresc și bogată în poalele lungi, trecute de genunchi. MIHALE, O. 501. 3. (Despre lucruri) De mare preț; scump, luxos. Își alese... hainele cele mai mîndre și mai bogate. ISPIRESCU, L. 13. Ghirai, hanul cel bătrîn, Cu hamger bogat la sîn. ALECSANDRI, P. F. 77. ♦ Strălucitor, frumos, măreț, fastuos. Se bucură cu toții în sala cea bogată. MACEDONSKI, O. I 258.

BAGATELĂ, bagatele, s. f. 1. Lucru de mică importanță; fleac. ♦ Obiect de mică valoare, neînsemnat. 2. Mică compoziție muzicală pe o temă ușoară. [Var.: bagatel s. n.] – It. bagattella (fr. bagattelle).

BOGAT, -Ă, bogați, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care are avere mare, care a adunat bogății. ♦ (Despre colectivități organizate) Care dispune din abundență de bunuri materiale. 2. Care se află în cantitate mare, îmbelșugat, numeros; care cuprinde sau conține ceva în cantitate mare, din belșug. Păr bogat. ♦ (Despre flori) Învolt. ♦ Mănos, roditor. Pămînt bogat. 3. (Despre lucruri) De mare preț; scump, luxos. – Slav (v. sl. bogatŭ).

BAGATEL s.n. v. bagatelă.

BAGATELĂ s.f. 1. Lucru neimportant; fleac, nimic. ♦ Obiect de mică valoare. 2. Piesă muzicală scurtă, compusă pe o temă ușoară. [Var. bagatel s.n. / < fr. bagatelle, it. bagatella].

BAGATELĂ s. f. 1. lucru neimportant; fleac. ◊ obiect de mică valoare. 2. (muz.) piesă muzicală scurtă, pe o temă ușoară, variată ca expresie și formă; bluetă (2). (< fr. bagatelle, it. bagatella)

BAGATELĂ ~e f. 1) Compoziție muzical-instrumentală de proporții mici, scrisă pe o temă neînsemnată. 2) Lucru sau fapt lipsit de importanță; fleac. [G.-D. bagatelei] /<it. bagattella, fr. bagatelle

BOGAT ~tă (~ți, ~te) 1) și substantival (mai ales despre persoane) Care posedă mijloace materiale multe și mari; cu avere mare; avut. Țară ~tă. 2) Care are aparență de lucru scump; de mare valoare; somptuos; fastuos; luxos. Un covor ~. 3) (despre bunuri) Care este în cantitate mare; abundent; îmbelșugat. Un aliment ~ în vitamine. 4) Care conține elemente importante din abundență. O limbă ~tă. Pământ ~. 5) (despre flori) Care are petale multe și dese; bătut. /<sl. bogatu

bagatelă f. 1. lucru de puțină valoare; 2. pl. bagateluri, un fel de horbote sau dantele: cearșaf cu bagateluri.

bogat a. și m. 1. care are mult; 2. avut în producțiuni: țară bogată; 3. de mare preț: haine bogate. [Slav. BOGATŬ].

*bagatélă f., pl. e (fr. bagatelle, d. it. bagattella). Lucru de puțină valoare, fleac. – Vulg. -tel și -del, n., pl. -urĭ.

bogát, -ă adj. (vsl. bg. rus. bogátŭ). Care are multă avere: om bogat. Abundant, îmbelșugat: țară bogată. Mult, des: păr bogat. Limbă bogată, fecundă în cuvinte și întorsăturĭ. Rimă bogată, cînd se potrivește sunetu maĭ sus de accent ca: nulitate, calitate. V. baĭb.

bagatelă s. f., g.-d. art. bagatelei; pl. bagatele

bogat adj. m., s. m., pl. bogați; adj. f., s. f. bogată, pl. bogate

bagatelă s. f., g.-d. art. bagatelei; pl. bagatele

bogat adj. m., s. m., pl. bogați; adj. f., s. f. bogată, pl. bogate

bagatelă s. f., g.-d. art. bagatelei; pl. bagatele

bogat adj. m., s. m., pl. bogați; f. sg. bogată, pl. bogate

bagatelă (bagatele), s. f. – Fleac, lucru neînsemnat. – Var. (înv.) bagatel. Mr. bagatelă. Fr. bagatelle; în mr., direct din it. bagatella (Ruffini 338). Der. bagateliza, vb.

bogat (bogată), adj. – 1. Avut, înstărit, cu dare de mînă. – 2. (Urmat de în sau de) Care are din belșug, plin. – 3. Luxos, foarte valoros. – 4. (Înv.) Numeros, în cantitate mare. – Var. (Mold., Trans.) bugăt, adv. (destul, suficient). Mr. îmbugat, megl. bogat. Sl. bogatŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 15; Lexicon, 34; Cihac); cf. bg. bogat, alb. bugat. De remarcat că în nici o limbă romanică nu s-a păstrat cuvîntul lat. care exprimă această noțiune. Der. bogătan sau (Trans.) bocotan, s. m. (bogătaș); bogătaș, s. m. (persoană cu multă avere); bogătate, s. f. (Trans., bogăție); bogăție, s. f. (cantitate abundentă de bunuri materiale); îmbogăți, vb. (a deveni bogat); îmbogățitor, adj. (care îmbogățește, folositor).

bagatelă, piesă instrumentală de caracter*, de mici dimensiuni și relativ ușoară, cu aspect de divertisment-fantezie*. Forma sa este, de obicei, liberă. (B. au scris: Couperin, Beethoven, Scărlătescu).

a fi băgat la salată expr. (deț.) a fi închis la secția restrictivă.

A FI BOGAT a avea cheag, a fi gros la pungă, a fi tare în gușă, a înota în aur / în bani.

gură bogată / spartă expr. 1. persoană vorbăreață. 2. persoană indiscretă.

OM BOGAT barosan, baștan, burtan, elefant, gagistru, grande, grangur, grubăr, mahăr.

BAGATELĂ s. 1. v. fleac. 2. v. mărunțiș.

BAGATELĂ s. v. dantelă.

BĂGAT s. 1. v. băgare. 2. v. vârâre. 3. v. trecere.

BOGAT adj. v. mult, numeros.

BOGAT adj. 1. abundent, bun, îmbelșugat, îndestulat, mare, mănos, (înv. și reg.) belșugos, spornic, (înv.) sățios. (Recoltă ~.) 2. v. fertil. 3. prosper. (Regiune ~.) 4. avut, înstărit, situat (pop.) chiabur, cuprins, (reg.) bănos, (Transilv.) găzdac, (prin Munt.) taxidit. (Țăran ~.) 5. căpătuit, chivernisit, îmbogățit, înavuțit, înstărit, pricopsit, (pop. și depr.) ajuns. (Om ~.) 6. v. îmbelșugat. 7. abundent, copios, îmbelșugat, îndestulat, (fig.) princiar. (O masă ~.) 8. v. fastuos. 9. luxos, prețios, scump. (Haine ~.) 10. v. învolt. 11. des, îmbelșugat, învolt. (Cu păr ~.) 12. v. amplu. 13. întins, mare, vast. (Are o experiență ~.)

BAGATELĂ s. 1. fleac, nimic, (fam.) moft, (fig.) jucărie. (E o ~ să fac asta.) 2. chițibuș, fleac, mărunțiș, nimic, prostie, (înv.) blagomanie, (fam.) moft. (Nu te lega de ~e.)

bagatelă s. v. DANTELĂ.

BĂGAT s. 1. băgare, introducere, vîrîre, vîrît. (~ cheii în broască.) 2. băgare, introducere, punere, vîrîre, vîrît. (~ vinului în damigeană.) 3. băgare, introducere, trecere, vîrîre, vîrît. (~ aței prin urechea acului.)

bogat adj. v. MULT. NUMEROS.

BOGAT adj. 1. abundent, bun, îmbelșugat, îndestulat, mare, mănos, (înv. și reg.) belșugos, spornic, (înv.) sățios. (Recoltă ~.) 2. fecund, fertil, gras, mănos, productiv, roditor, rodnic, (înv.) producător, rodit, rodos, spornic. (Pămînt ~.) 3. prosper. (Regiune ~.) 4. avut, înstărit, situat, (pop.) chiabur, cuprins, (reg.) bănos, (Transilv.) găzdac, (prin Munt.) taxidit. (Țăran ~.) 5. căpătuit, chivernisit, îmbogățit, înavuțit, înstărit, pricopsit, (pop. și depr.) ajuns. (Om ~.) 6. îmbelșugat, (livr.) opulent. (Viață ~.) 7. abundent, copios, îmbelșugat, îndestulat, (fig.) princiar. (O masă ~.) 8. fastuos, grandios, luxos, mare, pompos, somptuos, splendid, strălucit, strălucitor, (livr.) magnific, (fig.) sclipitor. (Un alai ~; o nuntă ~.) 9. luxos, prețios, scump. (Haine ~.) 10. bătut, înfoiat, învolt, rotat, (reg.) revărsat. (Flori ~.) 11. des, îmbelșugat, învolt. (Cu păr ~.) 12. amplu, cuprinzător, larg. (O perspectivă ~.) 13. întins, mare, vast. (Are o experiență ~.)

Bogat ≠ nevoiaș, sărac, sărman

On ne prête qu’aux riches (fr. „Nu se împrumută decît celor avuți”) – zicală franceză, care are două sensuri: primul sens – propriu – care rezultă și din traducerea românească, și un sens figurat, care recunoaște faptul că unor oameni deosebit de înzestrați din punct de vedere intelectual le sînt atribuite calități, fapte sau expresii ieșite din comun. De exemplu, cînd sînt multe cuvinte de duh puse în seama unor oameni celebri ca Mark Twain, Bernard Shaw, Caragiale, Tristan Bernard, pentru că „on ne prête quaux riches!” FOL.