badana sf vz bidinea

badaná s.f. v. bidinea.

❍BADANA (pl. -nale) sf. Mold. BIDINEA: cu niște tîrsoage de barbe cît badanalele de mari (CRG.) [tc.].

badanà f. Mold. V. bidineà: cu niște târsoage de barbe cât badanalele de mari CR.

badaná V. bidinea.

BIDINEA, bidinele, s. f. Pensulă mare, de obicei rotundă (cu coadă lungă), folosită pentru văruit. [Var.: (reg.) badana s. f.] – Din tc. badana.

badan sn vz bădan

badană sf vz bădan

bădan sn [At: I. IONESCU, M., 371 / V: bad-, badană, sf / Pl: ~e / E: srb badan] 1 Vas mare. 2 Conținutul unui bădan (1). 3 Cadă. 4 Conținutul unui bădan (3). 5 Cazan mare, mai lat la fund decât la gură, în care se prepară vin sau țuică. 6 Conținutul unui badan (5). 7 (Îf badană) Putină. 8 (Îaf) Conținutul unei badane (7). corectat(ă)

bidinea sf [At: ALECSANDRI, T. 412 / V: (reg) badana / Pl: ~ele / E: tc badana] Pensulă mare, de obicei rotundă (cu coadă lungă), pentru văruit.

bridinea^[1] sf vz bidinea

brighinea^[1] sf vz bidinea

bringhinea^[1] sf vz brighinea

badán s.n. v. bădan.

badánă s.f. v. bădan.

bădán s.n. (reg.) 1 Vas mare. ◆ Conținutul acestui vas. 2 Cazan mare în care se prepară vin sau țuică. ◆ Conținutul acestui cazan. • pl. -e. și badánă s.f., badán s.n. /<srb. badan.

bidinea s.f. 1 Pensulă mare, de obicei rotundă (cu coadă lungă), pentru văruit, făcută mai ales din păr de porc. În via părăginită... parc-ar fi scuturat cineva bidinele înmuiate în roșu, galben și albastru pe d-asupra cîmpiei (DELAVR.). ◊ Compar. Barbe cît badanalele de mari (CR.). 2 (vulg.) Organ genital feminin. • pl. -ele. și (reg.) badana s.f. /<tc. badana.

❍BĂDAN (pl. -ane) sn. Olten. Băn. Cadă mare, vas de lemn în formă de con trunchiat; putină mare [srb. badanj].

BIDINEA (pl. -nele), Mold. BADANA (pl. -nale) sf. Perie (mai adesea) cu coada lungă pentru spoit pereții (🖼 473): bidinele muiete în roșu, galben și albastru (DLVR.); cu niște tîrsoage de barbe cît badanalele de mari (CRG.) [tc. badaná].

BIDINEA, bidinele, s. f. Pensulă mare, de obicei rotundă (cu coadă lungă), pentru văruit. [Var.: (reg.) badana s. f.] – Din tc. badana.

BIDINEA, bidinele, s. f. Perie de spoit pereții, de obicei cu coadă lungă, făcută (mai ales) din păr de porc. Văruiau cîțiva inși cotețele găinilor – Vino încoa și pune mîna pe bidinea și tu! i-au poruncit. PAS, L. I 97. În via părăginită iarba... acoperă răzoarele și îneacă cuprinsul într-o verdeață moale...: parc-ar fi scuturat cineva bidinele muiete în roșu, galben și albastru pe d-asupra cîmpiei. DELAVRANCEA, S. 221. – Variantă: (Mold.) badana, badanale (LESNEA, I. 127, CREANGĂ, A. 129, ALECSANDRI, T. 412), s. f.

BIDINEA, bidinele, s. f. Perie de văruit pereții. [Var.: badana s. f.] – Tc. badana.

BIDINEA ~ele f. Perie mare, de obicei rotundă, cu coadă lungă, folosită la văruitul pereților. [Art. bidineaua; G.-D. bidinelei; Sil. -di-nea] /<turc. badana

bădan n. cazan mare, în care se toarnă mustul. [Serb. BADAN, cadă].

bidineà f. perie de spoit casa. [Mold. badana = turc. BADANÁ].

badán V. bădan.

bădán, badán și budán n., pl. e (sîrb. badanj. V. buduĭ). Ban. Olt. Tocitoare, putină mare de ținut strugurĭ storșĭ saŭ vin (pînă ce-l puĭ în butoaĭe) saŭ prune de făcut rachiŭ. Cazan mare care slujește tot la asta. – În Mold. budánă, f. pl. e.

bidineá (vest) f., pl. ele și badaná (est) f. (turc. badaná). Perie rătundă cu mîneru foarte lung întrebuințată la văruit. V. perie.

bidinea s. f., art. bidineaua, g.-d. art. bidinelei; pl. bidinele

bidinea s. f., art. bidineaua, g.-d. art. bidinelei; pl. bidinele, art. bidinelele

bidinea s. f., art. bidineaua, g.-d. art. bidinelei; pl. bidinele

bidinea

bidinea (bidinele), s. f. – 1. (Înv.) Pensulă. – 2. Pensulă mare pentru zugrăvit. – Var. (Mold.) badana. Tc. badana (Șeineanu, II, 34; Lokotsch 156; Ronzevalle 43), cf. bg. badana. – Der. bidinar, s. m. (zugrav).

bidinea, bidinele s. f. (friz., glum.) pămătuf.

BIDINEA s. (reg.) perie, (prin Transilv.) mătură, (Transilv.) meseleu, (prin Munt.) premetea, (sudul Transilv. și nordul Olt.) spoitor.

BIDINEA s. (reg.) perie, (prin Transilv.) mătură, (Transilv.) meseleu, (prin Munt.) premetea, (sudul Transilv. și nordul Olt.) spoitor. (Cu ~ se văruiesc pereții.)

bădan, bădane, s.n. (reg.) vas, cadă, cazan mare.