9 definiții pentru primitea

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

primitea sf [At: PAMFILE, A. R. 216 / V: premet~, ~met~ / Pl: ~ele / E: drr primiteală] 1 (Reg) Mătură cu coada lungă, cu care se mătură pleava, când se vântură grânele pe arie Si: (reg) felează, felezeu, felezitoare, felezoaie, leasă. 2 (Reg) Unealtă formată dintr-o plasă susținută de o prăjină, cu care se îndepărtează pleava. 3 (Mun; îf premetea) Bidinea. 4 (Îe) A-i da cu premeteaua A vorbi mult și fără rost. 5 (Mun; îf premetea) Ștergar. 6 (Mun; îf premetea) Cârpă de spălat vasele Si: spălător. 7 (Mun; îf premetea) Cârpă de spălat pe jos Si: otreapă.

PRIMITEA, primitele, s. f. (Regional) Un fel de mătură cu coada lungă, cu care se mătură pleava, cînd se vîntură grînele pe arie. Mătura de la primitit are o coadă lungă și subțire de lemn cu trei bețe la capăt legate cu ațe și formînd un schelet pe care se leagă ramurile de mătură... este lată și se numește primitea. PAMFILE, A. R. 216.

PRIMITEA, primitele, s. f. (Reg.) Un fel de mătură cu coadă lungă, cu care se mătură pleava cînd se vîntură grînele pe arie. – Din primiteală.

primitea f. Mold. felezău. [Abstras din primitì].

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

primitea, primitele, s.f. (reg.) 1. mătură cu coadă lungă, făcută din nuiele sau fire de mătură, cu care se mătură pleava, paiele rămase la vânturatul cu lopata; felează, felezeu, felezitoare, felezoaie, leasă, târn. 2. unealtă formată dintr-o plasă susținută de o prăjină, cu care se îndepărtează pleava (la vânturatul cu lopata). 3. (în forma: premetea) bidinea. 4. (în forma: premetea) ștergar, prosop; cârpă de spălat sau de șters vasele, de spălat pe jos.

Intrare: primitea
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • primitea
  • primiteaua
plural
  • primitele
  • primitelele
genitiv-dativ singular
  • primitele
  • primitelei
plural
  • primitele
  • primitelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • premetea
  • premeteaua
plural
  • premetele
  • premetelele
genitiv-dativ singular
  • premetele
  • premetelei
plural
  • premetele
  • premetelelor
vocativ singular
plural
primetea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

primitea, primitelesubstantiv feminin

  • 1. regional Un fel de mătură cu coada lungă, cu care se mătură pleava, când se vântură grânele pe arie. DLRLC
    • format_quote Mătura de la primitit are o coadă lungă și subțire de lemn cu trei bețe la capăt legate cu ațe și formînd un schelet pe care se leagă ramurile de mătură... este lată și se numește primitea. PAMFILE, A. R. 216. DLRLC
  • 2. Bidinea. Sinonime
    sinonime: bidinea
etimologie:
  • primiteală DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.