3 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

báște sf vz baștă

báșcă2 sf vz baștă

baștă sf [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 216/35 / V: (înv) ~te, ~șcă2 (pl: baște, băști), ~tie (pl: ~tii, băștii) / Pl: ~te, băști / E: pn baszta, mg básțya] 1 (Înv) Bastion. 2 Tranșee. 3 (Pex; îf bașcă) Beci. 4 (Pex; îaf) Temniță. 5 (Îaf) Lădiță de lemn. corectată

BÁȘTĂ, baște, s. f. (Înv. și reg.) Masiv de pământ; tranșee, redută. – Din pol. baszta.

báștă și băște f., pl. băștĭ (pol. baszta, ung. bástya, germ. bastei, d. it. bastia. V. bașcă). Vechĭ. Bastion.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BÁȘTE s. v. cetate, fortăreață.

baște s. v. CETATE. FORTĂREAȚĂ.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BASTE, BAȘTE cf. subst. baștă „redută” < pol. baszta. 1. Baste, Onuț (Ard II 123); Bastea, act; 2. Bastachi (Arh); cf. de alta origine, Basta Georgio, albanez italienizat, ucigașul lui Mihai Viteazul, redat în cronici „Baștea Giurgiu”. 3. Baștea Drag., munt. 1631 (Sd VII 272); – Gh., post. munt. 1652 (Sd VII 272); – Stan (AO VI 425); – ard. (Viciu 15); ca prenume: – Bran, munt, (BCI IX 9). 4. – Bălan (17 B II 228). 5. Cf. Beastea, V. (Sd X).

Intrare: Baște
Baște nume propriu
nume propriu (I3)
  • Baște
Intrare: baște
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baște
  • baștea
plural
  • baște
  • baștele
genitiv-dativ singular
  • baște
  • baștei
plural
  • baște
  • baștelor
vocativ singular
plural
Intrare: baștă
baștă1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baștă
  • bașta
plural
  • baște
  • baștele
genitiv-dativ singular
  • baște
  • baștei
plural
  • baște
  • baștelor
vocativ singular
plural

baștă

etimologie: