15 intrări

101 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BAȘ2 adv. (Reg.) Chiar, tocmai. – Din sb. baš.

BAȘ1- (Înv.) Element de compunere având sensul de „principal, cu gradul cel mai înalt”, izolat din cuvinte turcești care denumeau funcții sau ranguri (baș-aga, baș-caimacam etc.) și folosit uneori la formarea de substantive. – Din tc. baș.

BAȘ1- (Înv.) Element de compunere având sensul de „principal, cu gradul cel mai înalt”, izolat din cuvinte turcești care denumeau funcții sau ranguri (baș-aga, baș-caimacam etc.) și folosit uneori la formarea de substantive. – Din tc. baș.

BAȘ3, bași, s. m. (Înv.) 1. Căpetenie. 2. Staroste al unei bresle de meseriași sau de negustori. – Din tc. baș.

baș1 av [At: ȘEZ. I, 275/23 / E: srb baș] Tocmai.

baș3- [At: DA ms / E: tc baș] 1-2 (Iuz) Element de compunere cu sensul de „principal” sau „cu gradul cel mai înalt” folosit la formarea unor substantive care desemnau titluri, funcții sau ranguri. 3 (Înv; fam; gmț) Element de compunere pentru formarea unor substantive, cu sensul de „cel mai bun”, „în cel mai înalt grad”, „peste măsură de”.

baș2 sm [At: URICARIUL XIV, 190 / Pl: ~i / E: tc baş ] 1 (Nob) Cap. 2 Căpetenie. 3-4 Staroste al unei bresle (de negustori sau) de meseriași. 5 (Îvp; îs) Cocoș - Cocoș năzdrăvan. 6 (Mar; rar) Capătul din față al bărcii. 7 (Cmr; pop) Ceea ce se lasă schimbătorului pentru schimbatul unei monede. 8 (Pex) Spor.

baș2 adv. (reg.) Chiar, tocmai. Așa-i fata de frumoasă, Frumoasă e baș ca noaptea (POP.). • /<srb. baš.

baș1- Elem. de compunere „principal”, „cu gradul cel mai înalt”, „de frunte”. • /<tc. baș.

baș3 s.m. 1 (înv.) Căpetenie. 2 (înv.) Staroste al unei bresle de meseriași sau de negustori. 3 (mar.; reg.) Capătul din față al bărcii. • pl. -i. /<tc. baș.

BAȘ2, adv. (Reg.) Chiar, tocmai. – Din scr. baš.

BAȘ2 adv. (Ban.) Chiar, tocmai, taman. Așa-i fata de frumoasă, Frumoasă e baș ca noaptea. BIBICESCU, P. P. 304. Cînd te văd, bade, la lună, Inima nu mi-i baș bună. HODOȘ, P. P. 113. Frunză-n meri, frunză sub peri, Pe mine mă cer doi veri; Nu mă cer baș de demult. HODOȘ, P. P. 117.

BAȘ1- (Învechit) Element de compunere intrat în limbă prin cuvinte turcești care denumesc funcții sau ranguri, ca: baș-aga, baș-bulucbaș, baș-ceauș etc., în care are sensul de «căpetenie», «șef» și folosit în romînește cu sensul de «cel mai înalt». «cel mai de frunte», la formarea unor substantive ca: baș-boier, baș-răzeș etc. V. arhi-.

BAȘ2 adv. (Reg.) Chiar, întocmai. – Sb. baš (< tc.).

BAȘ1- (Înv.) Element de compunere întrat în limbă prin cuvintele turcești care denumesc funcții sau ranguri ca: baș-aga, baș-caimacam etc. și folosit în românește cu sensul de „cel mai înalt”, „cel mai de frunte”, la formarea unor substantive ca: baș-boier, baș-răzeș etc. – Tc. baș.

baș a. 1. de frunte, cel dintâiu (în bine sau în rău), se alătura în vechime la diferite grade ierarhice (baș-ciohodar și bulu-baș) și, prin analogie, la unele titulaturi indigene (v. baș-boier): sunt Harță, baș-răzeș AL.; 2. de prima calitate (despre țesături sau băuturi): cu guler de fir, de fir chiar baș-fir POP. cu ravac și baș-rachiu POP.; 3. (ironic) spre a caracteriza însușiri mai ales nefavorabile: baș-neghiob, baș-bătăuș. [Turc. BAȘ, cap, șef, superior, întâiu].

baș n. agio (învechit). [Aceeaș vorbă ca cea precedentă (cf. capete = dobândă)].

baș n., pl. urĭ (turc. baš, cap, șef, superior, vîrf, de unde și bg. baš, șef, agiŭ. V. bașa, bimbașa, bașlic). Agiŭ la zarăfie (Vechĭ). Prisos, plus, rest: bașu ce-ĭ ieșea de la raz (CL., 1910, 77). Prefix care arată superioritatea: baș-cutnie (cutnie de prima calitate), baș-ceauș (sergent-major de infanterie), baș-hoț (mare hoț). V. arhi-, para-, stră-, vel-. – În Banat. (după sîrb.) „chear, tocmai”. V. baron.

BAȘ-AGÁ, baș-agale, s. m. Comandant al unui detașament din armata otomană. – Din tc. bașağa.[1]

  1. Conform DOOM2 și formei de plural, este s. f. gall

BAȘ-BOIÉR, baș-boieri, s. m. (Înv.) Cel mai de seamă boier al țării; p. ext. boier mare. – Baș1 + boier.

BAȘ-BULUCBÁȘ, baș-bulucbași, s. m. Căpetenia bulucbașilor. – Din tc. bașbölükbașı.

BAȘ-CAIMACÁM, baș-caimacami, s. m. Întâiul caimacam, șeful caimacamilor. – Din tc. baș kaymakam.

BAȘ-CAIMACÁM, baș-caimacami, s. m. Întâiul caimacam, șeful caimacamilor. – Din tc. baș kaymakam.

BAȘ-CIOHODÁR, baș-ciohodari, s. m. (Înv.) Întâiul ciohodar. – Din tc. baș çuhadar.

BAȘ-CIOHODÁR, baș-ciohodari, s. m. (Înv.) Întâiul ciohodar. – Din tc. baș çuhadar.

BULUCBÁȘĂ, bulucbași, s. m. Comandant de buluc (2). – Din tc. bölük bașı.

baș-aga sm [At: E. VĂCĂRESCU, ap. ȘIO / Pl: baș-agale / E: tc başaga] (Tcî) 1-3 (Persoană cu) rangul de (întâiul eununc al haremului sultanului). 4-6 (Îppl) (Persoană cu) rangul de (primul căpitan comandant al unui detașament de turci).

baș-boiér sm [At: (a. 1763) ap. ȘIO / Pl: baș-boieri / E: baș + boier] 1-6 (Persoană cu) rangul de (prim boier al țării și, în acelaș timp, prezident al Divanului, după domn sau chiar guvernator provizoriu ori caimacam al țării).

baș-caimacám sm [At: KOGĂLNICEANU ap. ȘIO / V: -an / Pl: ~i / E: baș + caimacam] 1-3 (Persoană cu) (rangul de) cel dintâi dintre caimacami.

baș-caimacán sn vz baș-caimacam

baș-ciohodár sm [At: GHEORGACHI, ap. LET. III, 298/8 / V: (rar) ~-ciuhodar / Pl: ~i / E: baș + ciohodar] 1-3 (Persoană cu) (rangul de) prim ciohodar sau camerier al sultanului. 4-7 (La noi) (Persoană cu) (rangul de) întâiul cămăraș al domnului, cu diferite funcții administrative.

baș-rachiu sn [At: TEODORESCU, P. P. 540 / V: ~a-~ / E: baș + rachiu] (Gmț; csnp) Rachiu vechi și bun.

baș-răzéș sm [At: ALECSANDRI, T. 257 / Pl: ~i / E: baș + răzeș] (Gmț; csnp) Răzeș bătrân.

bașa-rachiu sn vz baș-rachiu

bulucbașă sm [At: M. COSTIN, ap. ȘIO / V: biulucbaș, biu~, ~leb~, ~lib~, ~liucbaș, ~liucb~, ~lubaș, ~lub~, ~aș, ~lugbaș, ~lugb~ / E: tc buluk-bašy] 1 Comandant al unui buluc (1) format din o sută de arnăuți sau de seimeni. 2 Rangul militar de bulucbașă (1). 3 (Îf ~lib~, ~leb~, ~lub~) Șef al unei comunități de țigani Si: bulibașă (1). 4 Rangul de bulucbașă (3) Si: bulibașă (2), bulibășie (1). corectată

baș-agá s.m. (milit.; în Ev. Med.) Comandant al unui detașament din armata otomană. • pl. -ale. /<tc. bașaǧa.

baș-boiér s.m. (în Ev. Med., în Țările Rom.) Persoană care avea rangul de cel mai de seamă boier al țării; ext. boier mare. Baș-boierul purta hanger la brîu (GHICA). • pl. -i. /baș1- + boier.

baș-bulucbáș s.m. (milit.; în Ev. Med.) Căpetenie a bulucbașilor, care, ca șef al gărzii domnești, supraveghea închisoarea curții. • pl. -i. /<tc. bașbölükbași.

baș-caimacám s.m. Șeful caimacanilor. • pl. -i. și baș-caimacán s.m. /<tc. baș kaymakam.

baș-ciohodár s.m. 1 (în Ev. Med., în Imperiul Otoman) Prim-camerier al sultanului. 2 (în Ev. Med., în Țările Române) Prim cămăraș al domnului (cu diferite funcții administrative). • pl. -i. și baș-ciuhodár s.m. /<tc. baș çuhadar.

baș-răzéș s.m. (înv.) Răzeș de frunte. Eu sînt Harță, baș-răzăș, Cunoscut tocmai prin leș (ALECS.). • pl. -i. /baș1- + răzeș.

buliucbaș s.m. v. bulucbașă.

bulucbașa s.m. v. bulucbașă.

bulucbașă s.m. (milit.; în Ev. Med.) Comandant militar de buluc. Patru agale mari, cu odobași, cu bulugbași (DION.). • pl. -i. și bulucbașa, bulucbaș, bulugbaș, buliucbaș s.m. /<tc. bölük bașı.

BAȘ-AGÁ, baș-agale, s. m. Comandant al unui detașament din armata otomană. – Din tc. bașağa.

BAȘ-BOIÉR, baș-boieri, s. m. (Înv.) Cel mai de seamă boier al țării; p. ext. boier mare. – Baș1+Boier.

BAȘ-BULUCBÁȘ, baș-bulucbași, s. m. Căpetenia bulucbașilor. – Din tc. bașbölükbași.

BULUCBÁȘĂ, bulucbași, s. m. (Înv.) Comandant de buluc (2). – Din tc. bölükbașı.

BAȘ-AGÁ, baș-agale, s. n. (Învechit și popular; rar la pl.) Ofițer în armata otomană. Da-n caic cine era? Era căpitan-pașa, Baș-agaua turcilor. ALECSANDRI, P. P. 124.

BAȘ-BOIÉR, baș-boieri, s. m. (Învechit) Cel dintîi, cel mai de seamă boier al țării; p. ext. boier mare, boier de frunte. Baș-boierul purta hanger la brîu. GHICA, S. 501.

BAȘ-BULUCBÁȘ, baș-bulucbași, s. m. (Învechit) Căpetenia bulucbașilor, care, ca șef al gărzii domnești, supraveghea închisoarea curții. Acesta-i fratele lui Potcoavă! Frumos cap va primi baș-bulucbaș de la Galata! SADOVEANU, N. P. 200.

BAȘ-CAIMACÁM, baș-caimacami, s. m. (Învechit și popular) Cel dintîi dintre caimacami. (Atestat în forma baș-caimacan) Mulțămim, agalelor Și baș-caimacanilor. TEODORESCU, P. P. 563. – Variantă: baș-caimacán s. m.

BAȘ-CAIMACÁN s. m. v. Baș-caimacam.

BAȘ-CIOHODÁR, baș-ciohodari, s. m. (Învechit) Întîiul cămăraș al domnului, avînd sub porunca sa pe ceilalți ciohodari. Grigorie Ghica pornește pe baș-ciohodar Măciucă, care și aduce la curte pe Bărbucică, îl trîntește la pămînt și din poruncă domnească îi trage o falangă, apoi îl trimite surghiun la mănăstire. GHICA, S. 46. Poftisem la masă pe vărul Bufte... care a fost baș-ciohodar la domnul Ioniță Sturza-vodă. ALECSANDRI, T. I 239.

BAȘ-RĂZẮȘ s. m. v. baș-răzeș.

BAȘ-RĂZÉȘ, baș-răzeși, s. m. (Învechit) Răzeș de frunte. (Atestat în forma baș-răzăș) Eu sînt Harță, baș- răzăș, Cunoscut tocmai prin leș. ALECSANDRI, T. 257. – Variantă: (Mold.) baș-răzắș s. m.

BULUCBÁȘĂ, bulucbași, s. m. (Învechit) Comandant de buluc (2). V. sutaș, hotnog. Hotnogii, sutașii și bulucbașii, cum s-au numit mai tîrziu, comandau o sută, iar chihăii... erau peste zece ostași. BĂLCESCU, O. I 118.

BAȘ-AGÁ, baș-agale, s. m. (Înv. și pop.) Ofițer în armata otomană. – Tc. baș-aga.

BAȘ-BOIÉR, baș-boieri, s. m. (Înv.) Cel mai de seamă boier al țării; p. ext. boier mare. – Din baș1- + boier.

BAȘ-BULUCBÁȘ, baș-bulucbași, s. m. (Înv.) Căpetenia bulucbașilor, care, ca șef al gărzii domnești, supraveghea închisoarea curții. – Tc. baș-bulukbaș.

BAȘ-CAIMACÁM, baș-caimacami, s. m. (Înv.) Întîiul caimacam. – Tc. bașkaimakan.

BAȘ-CIOHODÁR, baș-ciohodari, s. m. (Înv.) Întîiul ciohodar. – Tc. bașçuhadar.

BAȘ-RĂZÉȘ, baș-răzeși, s. m. (Înv.) Răzeș de frunte. – Din baș1 + răzeș.

BULUCBÁȘĂ, bulucbași, s. m. (Înv.) Comandant de buluc (2).Tc. buluk-bașı.

BULUCBÁȘĂ ~i m. înv. Comandant al unui buluc. /<turc. bölük-bași

BALTAGI-BAȘ s.m. (Mold.) Căpitanul soldaților înarmați cu baltag, care serveau în garda seraiului. Ieșise poroncă de la împăratul, la baltagi-baș, de i-au călcat casele pînă în trii ori, cercîndu-l. N. COSTIN. Etimologie: tc. baltacı bașı. Vezi și baltag. substantiv masculin

baș-boier m. primul boier care prezida Divanul după Domn: baș-boierul purta hanger la brâu GHICA.

bulubașă m. odinioară: 1. căpitanul unui buluc de arnăuți: bașbulubașă, șeful gardei domnești; 2. (și bulibaș) vătaful unei șetre de țigani. [Vechiu-rom. bulucbașă = turc. BULUK BAȘY].

sacá-báș m. (turc. saká-bașý). Vechĭ. Capu sacagiilor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

baș2 (căpetenie, staroste) s. m., pl. bași

baș3 (capătul unei bărci, agio) (rar) s. n.

!bulucbaș s. m., pl. bulucbași

baș-aga s. f., art. baș-agaua, g.-d. art. baș-agalei; pl. baș-agale, art. baș-agalele

baș-boier s. m., pl. baș-boieri

baș-bulucbaș s. m., pl. baș-bulucbași

baș-caimacam s. m., pl. baș-caimacami

baș-ciohodar s. m., pl. baș-ciohodari

bulucbașă s. m., art. bulucbașa, g.-d. art. bulucbașei; pl. bulucbași

baș-boiér s. m., pl. baș-boiéri

baș-bulucbáș s. m., pl. baș-bulucbáși

baș-caimacám s. m., pl. baș-caimacámi

baș-ciohodár s. m., pl. baș-ciohodári

bulucbáșă s. m., art. bulucbáșa, g.-d. art. bulucbáșii; pl. bulucbáși

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

baș adv. – Chiar, tocmai, exact așa. – Var. abeș. Sb. baș. Necunoscut în afară de Banat și Olt.

baș s. m.1. Capăt, extremitate. – 2. Căpetenie, conducător. Tc. baș (Șeineanu, II, 39; Lokotsch 260). Înv., astăzi nefolosit ca un cuvînt independent. Intră în compunerea unui număr de funcții și îndeletniciri de origine orientală, pentru a desemna căpetenia breslei sau pe cel dintîi din categoria lui: baș-beșleagă, șef de poliție; baș-ciohodar, cămăraș etc.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BAȘ s. n. Amestec format din făină de grîu, apă și drojdie, omogenizat și fermentat, folosit la prepararea maialei pentru pîine.

BAȘ cf. tc. bas „căpetenie”; numele apare însă în Moldova înainte de influența otomană. 1. Baș „neamiș” (C Neamț II 2); Bași s. (Dm). 2. Bașa b. (Dm; Ștef; Moț; Paș). 3. Bășeanu, Floare (Ocina); Bășeni s. disp. și Bașenești s. Bz (Cat). 4. Bașac, Neagu (RI X 268). 5. Bașco = Bașcul, vecin (16 B VI 346); Bască (sic) și Bășcoiu porecle ard. 6. Bășcă, Sărghie (BCI VII 52). 7. Bășcoe (17 A III 101). (Viciu 32) 8. Bașotă, 1590 (Isp l1), n. frecv., mold; – Iurașcu (16 A 38); Bașoteni s. (Dm; Ștef). 9. Cf. Bașait (13-15 B 160; Ț-Hom 300). 10. Cf. Bîșcu, fam., act.

Intrare: Baș
nume propriu (I3)
  • Baș
Intrare: baș (adv.)
baș2 (adv.) adverb
adverb (I8)
  • baș
Intrare: baș (pref.)
prefix (I7-P)
  • baș
Intrare: baș (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baș
  • bașul
  • bașu‑
plural
  • bași
  • bașii
genitiv-dativ singular
  • baș
  • bașului
plural
  • bași
  • bașilor
vocativ singular
  • bașule
  • bașe
plural
  • bașilor
Intrare: baș (s.n.)
baș4 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baș
  • bașul
  • bașu‑
plural
  • bașuri
  • bașurile
genitiv-dativ singular
  • baș
  • bașului
plural
  • bașuri
  • bașurilor
vocativ singular
plural
Intrare: baltagi-baș
baltagi-baș substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baltagi-baș
  • baltagi-bașul
plural
  • baltagi-bași
  • baltagi-bașii
genitiv-dativ singular
  • baltagi-baș
  • baltagi-bașului
plural
  • baltagi-bași
  • baltagi-bașilor
vocativ singular
plural
Intrare: baș-aga
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baș-aga
  • baș-agaua
plural
  • baș-agale
  • baș-agalele
genitiv-dativ singular
  • baș-agale
  • baș-agalei
plural
  • baș-agale
  • baș-agalelor
vocativ singular
  • baș-aga
plural
  • baș-agalelor
Intrare: baș-boier
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baș-boier
  • baș-boierul
plural
  • baș-boieri
  • baș-boierii
genitiv-dativ singular
  • baș-boier
  • baș-boierului
plural
  • baș-boieri
  • baș-boierilor
vocativ singular
  • baș-boierule
plural
  • baș-boierilor
Intrare: baș-bulucbaș
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baș-bulucbaș
  • baș-bulucbașul
plural
  • baș-bulucbași
  • baș-bulucbașii
genitiv-dativ singular
  • baș-bulucbaș
  • baș-bulucbașului
plural
  • baș-bulucbași
  • baș-bulucbașilor
vocativ singular
  • baș-bulucbașule
plural
  • baș-bulucbașilor
Intrare: baș-caimacam
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baș-caimacam
  • baș-caimacamul
plural
  • baș-caimacami
  • baș-caimacamii
genitiv-dativ singular
  • baș-caimacam
  • baș-caimacamului
plural
  • baș-caimacami
  • baș-caimacamilor
vocativ singular
  • baș-caimacamule
plural
  • baș-caimacamilor
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baș-caimacan
  • baș-caimacanul
plural
  • baș-caimacani
  • baș-caimacanii
genitiv-dativ singular
  • baș-caimacan
  • baș-caimacanului
plural
  • baș-caimacani
  • baș-caimacanilor
vocativ singular
  • baș-caimacanule
plural
  • baș-caimacanilor
Intrare: baș-ciohodar
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baș-ciohodar
  • baș-ciohodarul
plural
  • baș-ciohodari
  • baș-ciohodarii
genitiv-dativ singular
  • baș-ciohodar
  • baș-ciohodarului
plural
  • baș-ciohodari
  • baș-ciohodarilor
vocativ singular
  • baș-ciohodarule
plural
  • baș-ciohodarilor
baș-ciuhodar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: baș-rachiu
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baș-rachiu
  • baș-rachiul
plural
genitiv-dativ singular
  • baș-rachiu
  • baș-rachiului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bașa-rachiu
  • bașa-rachiul
plural
genitiv-dativ singular
  • bașa-rachiu
  • bașa-rachiului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: baș-răzeș
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baș-răzeș
  • baș-răzeșul
plural
  • baș-răzeși
  • baș-răzeșii
genitiv-dativ singular
  • baș-răzeș
  • baș-răzeșului
plural
  • baș-răzeși
  • baș-răzeșilor
vocativ singular
  • baș-răzeșule
plural
  • baș-răzeșilor
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baș-răzăș
  • baș-răzășul
plural
  • baș-răzăși
  • baș-răzășii
genitiv-dativ singular
  • baș-răzăș
  • baș-răzășului
plural
  • baș-răzăși
  • baș-răzășilor
vocativ singular
  • baș-răzășule
plural
  • baș-răzășilor
Intrare: bulucbașă
substantiv masculin (M80)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bulucbașă
  • bulucbașa
plural
  • bulucbași
  • bulucbașii
genitiv-dativ singular
  • bulucbașă
  • bulucbașii
  • bulucbașei
plural
  • bulucbași
  • bulucbașilor
vocativ singular
  • bulucbașă
  • bulucbașo
plural
  • bulucbașilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bulucbaș
  • bulucbașul
  • bulucbașu‑
plural
  • bulucbași
  • bulucbașii
genitiv-dativ singular
  • bulucbaș
  • bulucbașului
plural
  • bulucbași
  • bulucbașilor
vocativ singular
  • bulucbașule
  • bulucbașe
plural
  • bulucbașilor
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baș-bulubașă
  • baș-bulubașa
plural
  • baș-bulubași
  • baș-bulubașii
genitiv-dativ singular
  • baș-bulubașă
  • baș-bulubașii
plural
  • baș-bulubași
  • baș-bulubașilor
vocativ singular
  • baș-bulubașă
plural
  • baș-bulubașilor
substantiv masculin (M80)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bulubașă
  • bulubașa
plural
  • bulubași
  • bulubașii
genitiv-dativ singular
  • bulubașă
  • bulubașii
  • bulubașei
plural
  • bulubași
  • bulubașilor
vocativ singular
  • bulubașă
  • bulubașo
plural
  • bulubașilor
Intrare: saca-baș
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • saca-baș
  • saca-bașul
plural
  • saca-bași
  • saca-bașii
genitiv-dativ singular
  • saca-baș
  • saca-bașului
plural
  • saca-bași
  • saca-bașilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bașadverb

  • 1. regional Banat Chiar, taman, tocmai. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2
    • format_quote Așa-i fata de frumoasă, Frumoasă e baș ca noaptea. BIBICESCU, P. P. 304. DLRLC
    • format_quote Cînd te văd, bade, la lună, Inima nu mi-i baș bună. HODOȘ, P. P. 113. DLRLC
    • format_quote Frunză-n meri, frunză sub peri, Pe mine mă cer doi veri; Nu mă cer baș de demult. HODOȘ, P. P. 117. DLRLC
etimologie:

bașprefix

  • 1. învechit Element de compunere având sensul de „principal, cu gradul cel mai înalt”, izolat din cuvinte turcești care denumeau funcții sau ranguri (baș-aga, baș-caimacam etc.) și folosit uneori la formarea de substantive. DEX '09 DLRLC MDA2
etimologie:

baș, bașisubstantiv masculin

învechit
  • 1. Căpetenie. DEX '09
    sinonime: căpetenie
  • 2. Staroste al unei bresle de meseriași sau de negustori. DEX '09
    sinonime: staroste
etimologie:

baș-aga, baș-agalesubstantiv feminin

  • 1. (Ofițer) Comandant al unui detașament din armata otomană. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Da-n caic cine era? Era căpitan-pașa, Baș-agaua turcilor. ALECSANDRI, P. P. 124. DLRLC
  • comentariu Încadrat ca s.m. sau s.n. de unele surse, este s.f. conform DOOM2. dexonline
etimologie:

baș-boier, baș-boierisubstantiv masculin

  • 1. învechit Cel mai de seamă boier al țării. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Baș-boierul purta hanger la brîu. GHICA, S. 501. DLRLC
etimologie:
  • Baș + boier DEX '09 DEX '98 DLRM

baș-bulucbaș, baș-bulucbașisubstantiv masculin

  • 1. Căpetenia bulucbașilor, care, ca șef al gărzii domnești, supraveghea închisoarea curții. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Acesta-i fratele lui Potcoavă! Frumos cap va primi baș-bulucbaș de la Galata! SADOVEANU, N. P. 200. DLRLC
etimologie:

baș-caimacam, baș-caimacamisubstantiv masculin

  • 1. Întâiul caimacam, șeful caimacamilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2
    • format_quote Mulțămim, agalelor Și baș-caimacanilor. TEODORESCU, P. P. 563. DLRLC
etimologie:
  • limba turcă baș kaymakam DEX '09 DEX '98 DLRM
  • baș + caimacam MDA2

baș-ciohodar, baș-ciohodarisubstantiv masculin

  • 1. învechit Întâiul ciohodar. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Grigorie Ghica pornește pe baș-ciohodar Măciucă, care și aduce la curte pe Bărbucică, îl trîntește la pămînt și din poruncă domnească îi trage o falangă, apoi îl trimite surghiun la mănăstire. GHICA, S. 46. DLRLC
    • format_quote Poftisem la masă pe vărul Bufte... care a fost baș-ciohodar la domnul Ioniță Sturza-vodă. ALECSANDRI, T. I 239. DLRLC
  • diferențiere Întîiul cămăraș al domnului, avînd sub porunca sa pe ceilalți ciohodari. DLRLC
etimologie:

baș-răzeș, baș-răzeșisubstantiv masculin

  • 1. învechit Răzeș de frunte. DLRLC DLRM
    • format_quote Eu sînt Harță, baș- răzăș, Cunoscut tocmai prin leș. ALECSANDRI, T. 257. DLRLC
etimologie:

bulucbașă, bulucbașisubstantiv masculin

  • 1. învechit Comandant de buluc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Hotnogii, sutașii și bulucbașii, cum s-au numit mai tîrziu, comandau o sută, iar chihăii... erau peste zece ostași. BĂLCESCU, O. I 118. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic