24 de definiții pentru bătrânețe

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂTRÂNÉȚE, bătrâneți, s. f. 1. Etapă finală din viața ființelor, caracterizată prin diminuarea treptată a funcțiilor fiziologice; vârstă înaintată a unui om. 2. (Rar) Bătrânime. – Bătrân + suf. -ețe.

bătrânețe sf [At: VARLAAM, C. 21/2 / V: (înv) ~neață~, ~eță / Pl: ~ți / E: bătrân + -ețe] 1 Vârstă înaintată a unui om. 2 Etapă finală din viața ființelor, caracterizată prin diminuarea treptată a funcțiilor fiziologice. 3 (Rar; îs) Din ~ Din moși-strămoși. 4 (Rar) Bătrânime (3). 5 (Rar) Bătrânime (4).

BĂTRÂNÉȚE s. f. 1.Etapă finală din viața ființelor, caracterizată prin diminuarea treptată a funcțiilor fiziologice; vârstă înaintată a unui om. 2. (Rar) Bătrânime. – Bătrân + suf. -ețe.

BĂTRÎNÉȚE, bătrîneți, s. f. 1. Perioadă de timp din viața ființelor, după maturitate; vîrstă înaintată a unui om. 2. (Rar) Bătrînime. [Var.: bătrînéță s. f.] – Din bătrîn + suf. -ețe.

BĂTRÂNÉȚE ~i f. 1) Ultima perioadă în evoluția unei ființe, caracterizată prin slăbirea funcțiilor fiziologice; vârstă înaintată; senectute. 2) Stare de om bătrân. [G.-D. bătrâneții] /bătrân + suf. ~ețe

bătrânețe pl. 1. ultima vârstă a vieții, cam dela 60 ani; 2. oamenii bătrâni: respectați bătrânețile.

bătrânéță sf vz bătrânețe

bătrînețe s.f. 1 Stadiu în evoluția organismelor care apare după maturitate și care se caracterizează prin scăderea treptata a funcțiilor fiziologice; vîrstă înaintată a unui om sau animal. ◊ Bătrînețe grele v. greu. ◊ Expr. (A ajunge sau a trăi etc.) pînă la adînci bătrînețe v. adînc. A veni în vîrstă (sau la vreme) de (adînci) bătrînețe v. veni. 2 Bătrînime. • /bătrîn + -ețe.

BĂTRÎNÉȚĂ s. f. v. bătrînețe.

BĂTRÎNÉȚĂ s. f. v. bătrînețe.

BĂTRÎNÉȚE, bătrîneți, s. f. (Și în forma bătrîneță, pl. bătrînețe; la pl. cu înțeles de sg.) 1. (În opoziție cu tinerețe) Perioadă de timp din viața omului, după maturitate; vîrstă înaintată a unui om. Cetățenii Republicii Populare Romîne au dreptul la asigurare materială la bătrînețe, în caz de boală sau incapacitate de muncă. CONST. R.P.R. 37. Și-aveați și voi în curte-acum Un stîlp la bătrînețe. GOGA P. 32. Să ai femeie cum trebuie și s-o duci cu dînsa pînă la adînci bătrînețe. CREANGĂ, P. 169. Cu toate bătrînețele lui, iubea viața. BĂLCESCU, O. I 103. 2. (Rar; cu sens colectiv, în opoziție cu tineret, tinerime) Oameni bătrîni. Se adună tot satul: bătrînețele cu sfatul, flăcăimea cu voioșia și muieretul cu zarva. DELAVRANCEA, la TDRG. – Variantă: bătrînéță (SEVASTOS, C. 294, TEODORESCU, P. P. 371) s... f.

bătrînéță (est) și -éțe (vest) f., pl. ĭ. Ultima etate. Oameniĭ bătrînĭ: respectați bătrîneța (saŭ) ețile! Pl. e în loc. pînă la adînci bătrînețe, pînă la o etate înaintată.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bătrânețe (bă-trâ-) s. f., art. bătrânețea, g.-d. art. bătrâneții; pl. bătrâneți, art. bătrânețile

bătrânéțe s. f. (sil. -trâ-), art. bătrânéțea, g.-d. art. bătrânéții; pl. bătrânéți, art. bătrânéțile

bătrânețe sg. și pl. (bătrânețele mele sau bătrânețea mea).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BĂTRÂNÉȚE s. v. bătrânet, bătrânime, vechime.

BĂTRÂNÉȚE s. (livr.) senectute, (înv.) mătorie, (fig.) căruntețe. (Vârsta ~ții.)

Bătrânețe ≠ junețe, tinerețe

BĂTRÎNEȚE s. (livr). senectute, (înv.) mătorie, (fig.) căruntețe. (Vîrsta ~.)

bătrînețe s. v. BĂTRÎNET. BĂTRÎNIME. VECHIME.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

BĂTRÎNEȚE. Subst. Bătrînețe, vetustate (livr.), căruntețe, cărunție (rar), cărunțeală, senectute (livr.), amurgul vieții (fig.). Îmbătrînire, încărunțire; senilitate, decrepitudine, ramolire, ramoleală, ramolisment, ramoliție (rar). Bătrîn, moș, moșneag, unchiaș (pop.), bătrînel (dim.), moșneguț (dim.), moșnegel, moșuc (reg.), moșuleț (dim.), moșulică (fam.), uncheșel (dim.), matuf (înv. și fam.), babalîc (fam. și depr.), vîj (reg.), ghiuj (reg., fam. și peior.), baccea (depr.), moșic (fam.), hodorog, ramolit, rablă (fam., depr.), hîrb (fig., pop.); bunic, bun (înv. și pop.), bunel (fam.), tată-bun, tată-mare, tata-moșu, tataie (reg.). Veteran, pensionar, decan de vîrstă, sexagenar, septuagenar, octogenar, nonagenar; babacă, patriarh, strămoș, străbun. Bătrînă, bătrînică (dim.), babă, băbuță (dim.), babușcă, moșică, băbătie (reg.), babetă (fam.), baborniță, hodoroagă; bunică, bună (înv. și pop.), bunicuță (dim.), buniță, mamă bună (pop.), mamă mare, mamă bătrînă (pop.). Bătrînime, bătrînet (rar), bătrînețe (rar), moșnegărie. Geriatrie; gerontologie. Adj. Bătrîn, bătrînel (dim.), bătrîior, vîrstnic, (înaintat) în vîrstă, în etate, senior, îmbătrînit, trecut, stafidit (fig.), vechi în zile, longeviv, cărunt, încărunțit, cărunțit (înv.), cu părul cărunt (alb), albit (nins) de ani. Decrepit, senil, ramolit, sclerozat (fig.), rablagit (fam.). Bătrînesc, bătrînicios, moșnegesc; băbesc. Matusalemic (livr.). Vb. A fi bătrîn, a avea ani de patriarh, a-l ajunge (pe cineva) zilele. A îmbătrîni, a-și trăi traiul (a-și mînca mălaiul), a încărunți, a cărunți (înv.), a albi, a se trece, a se veșteji (fig.), a se ofili (fig-), a se zbîrci, a se scofîlci, a se stafidi (fig.), a se șubrezi, a se hodorogi (fig.), a se bacceli, a se ramoli, a se seniliza, a da în mintea copiilor. Adv. Bătrînește, moșnegește; băbește; ca moșnegii (ca babele, ca bătrînii); la bătrînețe. V. rudenie, timp, trecut.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PAUPERTAS ET SENECTUS GRAVISSIMA IN REBUS HUMANIS MALA SUNT (lat.) sărăcia și bătrânețea sunt cele mai mari necazuri în viața omului – Apuleius, „Metamorphoses”, 2, 80.

TEMERITAS EST FLORENTIS AETATIS, PRUDENTIA SENESCENTIS (lat.) cutezanța este atributul tinereții, iar prudența al bătrâneții – Cicero, „De senectute”, 6, 20.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bătrânețe, coaie crețe, prov. (vulg.) parafrază a proverbului „bătrânețe, haine grele”, referitoare la tribulațiile senectuții.

Intrare: bătrânețe
bătrânețe substantiv feminin
  • silabație: bă-trâ- info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bătrânețe
  • bătrânețea
plural
  • bătrâneți
  • bătrânețile
genitiv-dativ singular
  • bătrâneți
  • bătrâneții
plural
  • bătrâneți
  • bătrâneților
vocativ singular
plural
bătrâneță substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bătrâneță
  • bătrâneța
plural
  • bătrâneți
  • bătrânețile
genitiv-dativ singular
  • bătrâneți
  • bătrâneții
plural
  • bătrâneți
  • bătrâneților
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bătrânețe, bătrânețisubstantiv feminin

  • 1. Etapă finală din viața ființelor, caracterizată prin diminuarea treptată a funcțiilor fiziologice; vârstă înaintată a unui om. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Cetățenii Republicii Populare Romîne au dreptul la asigurare materială la bătrînețe, în caz de boală sau incapacitate de muncă. CONST. R.P.R. 37. DLRLC
    • format_quote Și-aveați și voi în curte-acum Un stîlp la bătrînețe. GOGA P. 32. DLRLC
    • format_quote Să ai femeie cum trebuie și s-o duci cu dînsa pînă la adînci bătrînețe. CREANGĂ, P. 169. DLRLC
    • format_quote Cu toate bătrînețele lui, iubea viața. BĂLCESCU, O. I 103. DLRLC
  • 2. rar Oameni bătrâni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se adună tot satul: bătrînețele cu sfatul, flăcăimea cu voioșia și muieretul cu zarva. DELAVRANCEA, la TDRG. DLRLC
  • comentariu Plural și: bătrânețe. DLRLC
etimologie:
  • Bătrân + sufix -ețe. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic