opțiuni
  • info

13 definiții pentru bătrânime

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂTRÂNIME s. f. Mulțime de bătrâni; oameni bătrâni; bătrânet, bătrânețe. – Bătrân + suf. -ime.

bătrânime sf [At: BIBLIA (1688), 42 / E: bătrân + -ime] 1 (Înv) Antichitate. 2 (Rar) Fruntași bătrâni (1) laolaltă. 3 Mulțime de bătrâni (1) Si: bătrânei (1), bătrânețe (4). 4 Totalitatea bătrânilor (1) Si: bătrânet (2), (rar) bătrânețe (5).

BĂTRÂNIME s. f. Mulțime de bătrâni; bătrânet, bătrânețe. – Bătrân + suf. -ime.

bătrînime s.f. Mulțime de bătrîni; bătrînet, bătrînețe. • /bătrîn + -ime.

BĂTRÎNIME sf. col. BĂTRÎN. Toți bătrînii, oamenii bătrîni.

BĂTRÎNIME s. f. (Rar, cu sens colectiv) Mulțime de bătrîni.

BĂTRÎNIME s. f. (Rar) Mulțime de bătrîni; oameni bătrîni. – Din bătrîn + suf. -ime.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bătrânime (rar) (desp. bă-trâ-) s. f., g.-d. art. bătrânimii

bătrânime (rar) (bă-trâ-) s. f., g.-d. art. bătrânimii

bătrânime s. f. (sil. -trâ-), g.-d. art. bătrânimii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BĂTRÂNIME s. bătrânet, (rar) bătrânețe. (Era toată ~ acolo.)

Bătrânime ≠ tinerime

BĂTRÎNIME s. bătrînet, (rar) bătrînețe. (Era toată ~ acolo.)

Intrare: bătrânime
  • silabație: bă-trâ- info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bătrânime
  • bătrânimea
plural — —
genitiv-dativ singular
  • bătrânimi
  • bătrânimii
plural — —
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bătrânimesubstantiv feminin

etimologie:
  • Bătrân + sufix -ime. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.