9 definiții pentru senectute


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SENECTÚTE s. f. (Livr.) Bătrânețe. – Din lat. senectus, -utis.

SENECTÚTE s. f. (Livr.) Bătrânețe. – Din lat. senectus, -utis.

senectute sf [At: CĂLINESCU, O. II, 219 / Pl: ? / E: lat senectus, -utis] (Liv) Bătrânețe (1).

SENECTÚTE s.f. (Latinism) Bătrânețe. [< lat. senectus].

SENECTÚTE s. f. bătrânețe. (< lat. senectus)

SENECTÚTE ~ți f. livr. Ultima perioadă în evoluția unei ființe, caracterizată prin slăbirea funcțiilor fiziologice; vârstă înaintată. [G.-D. senectuții] /<lat. senectus, ~utis


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

senectúte (livr.) s. f., g.-d. art. senectúții

senectúte s. f., g.-d. art. senectúții


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SENECTÚTE s. v. bătrânețe.

Intrare: senectute
substantiv feminin (F109)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • senectute
  • senectutea
plural
genitiv-dativ singular
  • senectuți
  • senectuții
plural
vocativ singular
plural

senectute

etimologie: