opțiuni
  • info

2 intrări

24 de definiții

din care

Explicative DEX

BĂSNIRE, băsniri, s. f. (Înv.) Basnă. – V. băsni.

BĂSNIRE, băsniri, s. f. (Înv.) Basnă. – V. băsni.

băsnire sf [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 349, / V: (reg) băzn~ / Pl: ~ri / E: băsni] 1-4 (Înv) Scornire (sau spunere) de basme (1-2) Si: (înv) băsmire (1-4), băsmit1 (1-4), băsmuire (1-4), băsmuit1 (1-4).

băsnire s.f. (înv.) Basnă. • pl. -i. /v. băsni.

BĂSNIRE, băsniri, s. f. (Învechit) Scornire, născocire, basm (2). Spune băsniri deșarte. VĂCĂRESCU, P. 349. – Variantă: băsmire (MACEDONSKI, O. I 24) s. f.

BĂSNIRE, băsniri, s. f. (Înv.) Născocire, scornire; basm (2). – V. băsni.

BĂSNI, băsnesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A scorni basne, povestiri mincinoase, relatări false. – Din basnă.

BĂSNI, băsnesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A scorni basne, povestiri mincinoase, relatări false. – Din basnă.

băsni vt [At: DOSOFTEI, V. S. / V: (reg) băzni / Pzi: ~nesc / E: vsl васнити] (Înv) 1-4 A scorni (sau a spune) basme (1-2) Si: (înv) a băsmi (1-4), a băsmui (1-4). 5 (Îe) A-i ~ cuiva ceva A-i da prin cap.

băsni vb. IV. intr. (arh.) A scorni basne, povestiri mincinoase, relatări false. • prez.ind. -esc. /basnă + -i.

†BĂSNI (-nesc). †BĂSNUI (-uesc) vb. tr. și intr. A povesti minciuni, a istorisi fabule, legende: aceasta socotim să fie adevărat pricina... iară nu ce băsnuesc unele letopisețuri (CANT.) [vsl. basniti basn].

BĂSMIRE s. f. v. băsnire.

BĂSNI, băsnesc, vb. IV. Intranz. (Învechit și, rar, popular) A spune basme, a povesti lucruri fantastice, neadevărate. V. scorni, născoci. Ce dumnezeu! doar n-a trăit omul acesta acum cîteva veacuri, ca să ne permitem cu atîta ușurință a băsni despre trista lui viață! CARAGIALE, O. III 238.

BĂSNI, băsnesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A povesti lucruri fantastice, mincinoase; a scorni, a născoci. – Din basn (= basm).

băsnì v. a povesti basme, a spune povești: după cum se și băsnește pentru un nerod de mult PANN.

băsnésc v. tr. (vsl. basniti). Vechĭ. Povestesc. Spun mincĭuni. – Azĭ în vest. băznesc, mint.

Ortografice DOOM

băsnire (înv.) s. f., g.-d. art. băsnirii; pl. băsniri

băsnire (înv.) s. f., g.-d. art. băsnirii; pl. băsniri

băsnire s. f., g.-d. art. băsnirii; pl. băsniri

băsni (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băsnesc, 3 sg. băsnește, imperf. 3 sg. băsnea; conj. prez. 1 sg. să băsnesc, 3 să băsnească

băsni (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băsnesc, imperf. 3 sg. băsnea; conj. prez. 3 să băsnească

băsni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băsnesc, imperf. 3 sg. băsnea; conj. prez. 3 sg. și pl. băsnească

Sinonime

BĂSNIRE s. v. invenție, minciună, născoceală, născocire, născocitură, neadevăr, palavră, plăsmuire, poveste, scorneală, scornire, scornitură.

băsnire s. v. INVENȚIE. MINCIUNĂ. NĂSCOCEALĂ. NĂSCOCIRE. NĂSCOCITURĂ. NEADEVĂR. PALAVRĂ. PLĂSMUIRE. POVESTE. SCORNEALĂ. SCORNIRE. SCORNITURĂ.

BĂSNI vb. v. inventa, născoci, plăsmui, scorni, ticlui.

băsni vb. v. INVENTA. NĂSCOCI. PLĂSMUI. SCORNI. TICLUI.

Intrare: băsnire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băsnire
  • băsnirea
plural
  • băsniri
  • băsnirile
genitiv-dativ singular
  • băsniri
  • băsnirii
plural
  • băsniri
  • băsnirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: băsni
verb (V401)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • băsni
  • băsnire
  • băsnit
  • băsnitu‑
  • băsnind
  • băsnindu‑
 singular plural
  • băsnește
  • băsniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • băsnesc
 (să)
  • băsnesc
  • băsneam
  • băsnii
  • băsnisem
a II-a (tu)
  • băsnești
 (să)
  • băsnești
  • băsneai
  • băsniși
  • băsniseși
a III-a (el, ea)
  • băsnește
 (să)
  • băsnească
  • băsnea
  • băsni
  • băsnise
plural I (noi)
  • băsnim
 (să)
  • băsnim
  • băsneam
  • băsnirăm
  • băsniserăm
  • băsnisem
a II-a (voi)
  • băsniți
 (să)
  • băsniți
  • băsneați
  • băsnirăți
  • băsniserăți
  • băsniseți
a III-a (ei, ele)
  • băsnesc
 (să)
  • băsnească
  • băsneau
  • băsniră
  • băsniseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • băsnui
  • băsnuire
  • băsnuit
  • băsnuitu‑
  • băsnuind
  • băsnuindu‑
 singular plural
  • băsnuiește
  • băsnuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • băsnuiesc
 (să)
  • băsnuiesc
  • băsnuiam
  • băsnuii
  • băsnuisem
a II-a (tu)
  • băsnuiești
 (să)
  • băsnuiești
  • băsnuiai
  • băsnuiși
  • băsnuiseși
a III-a (el, ea)
  • băsnuiește
 (să)
  • băsnuiască
  • băsnuia
  • băsnui
  • băsnuise
plural I (noi)
  • băsnuim
 (să)
  • băsnuim
  • băsnuiam
  • băsnuirăm
  • băsnuiserăm
  • băsnuisem
a II-a (voi)
  • băsnuiți
 (să)
  • băsnuiți
  • băsnuiați
  • băsnuirăți
  • băsnuiserăți
  • băsnuiseți
a III-a (ei, ele)
  • băsnuiesc
 (să)
  • băsnuiască
  • băsnuiau
  • băsnuiră
  • băsnuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

băsnire, băsnirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi băsni DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRM

băsni, băsnescverb

  • 1. învechit A scorni basne, povestiri mincinoase, relatări false. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM
    sinonime: inventa născoci plăsmui scorni ticlui
    • format_quote Ce dumnezeu! doar n-a trăit omul acesta acum cîteva veacuri, ca să ne permitem cu atîta ușurință a băsni despre trista lui viață! CARAGIALE, O. III 238. DLRLC
    • format_quote Aceasta socotim să fie adevărat pricina... iară nu ce băsnuesc unele letopisețuri. (CANT.) CADE
    • chat_bubble expresie A-i băsni cuiva ceva = a-i da prin cap. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.