BASNĂ, basne, s. f. (Înv.) Povestire, relatare mincinoasă, scornită, falsă; băsnire. – Din sb. basna. Cf. bg. basnea.

basnă sf [At: DA / Pl: ~sne / E: srb basna] (Înv) 1 Povestire falsă. 2 Relatare mincinoasă.

básnă s.f. (înv.) Povestire, relatare mincinoasă, falsă; (înv.) băsnire. • pl. -e. /<srb. basna.

‡BASNĂ (pl. -ne) sf. Povestire mincinoasă, fabulă, legendă: ne învață pre noi această ~ că neamul omenesc nu poate fi norocos (ȚICH.) [basn].

BASNĂ, basne, s. f. (Înv.) Povestire, relatare mincinoasă, scornită, falsă; băsnire. – Din scr. basna. Cf. bg. basnea.

BASNĂ, basne, s. f. (Învechit) Născocire, scornitură. Un vînător... povestea cui vrea să-l asculte o mulțime de întîmplări minunate, care de cînd lumea nu trecuse nimănui nici prin vis, și la toate aceste basne nu lipsea niciodată de a aduce ca martor pe biată slugă. ODOBESCU, S. III 44. Iar tiranul aprins de mănie Că am cutezat a grăi de acele Basne, și care nu pot să fie Lucruri de rușine și mișele, Porunci să-l bată peste față Pentru vorba proastă și îndrăzneață. BUDAI-DELEANU, Ț. 172.

BASNĂ, basne, s. f. (Înv.) Născocire, scornitură; minciună. – Din basn (= basm).

basn n., pl. e și (rar) basnă f., pl. e (vsl. basnŭ, poveste; bg. basnea, sîrb. basna, rus. basnĭ, básnĕa). Vechĭ. Poveste, narațiune fabuloasă p. copii. Fig. Scornitură, minciună. Azĭ în vest basm.

basnă (înv.) s. f., art. basnei; pl. basne

basnă (înv.) s. f., art. basnei; pl. basne

basnă s. f., g.-d. art. basnei; pl. basne

BASNĂ s. v. invenție, minciună, născoceală, născocire, născocitură, neadevăr, palavră, plăsmuire, poveste, scorneală, scornire, scornitură.

basnă s. v. INVENȚIE. MINCIUNĂ. NĂSCOCEALĂ. NĂSCOCIRE. NĂSCOCITURĂ. NEADEVĂR. PALAVRĂ. PLĂSMUIRE. POVESTE. SCORNEALĂ. SCORNIRE. SCORNITURĂ.