2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂDĂRÁN, -Ă, bădărani, -e, s. m. și f., adj. (Persoană) nepoliticoasă, cu apucături grosolane; mitocan, mojic. – Cf. magh. badar.

BĂDĂRÁN, -Ă, bădărani, -e, s. m. și f., adj. (Persoană) nepoliticoasă, cu apucături grosolane; mitocan, mojic. – Cf. magh. badar.

bădăran, ~ă smf, a [At: PANN, P. V. III, 144/4 / Pl: ~i, ~e / E: ns cf mg badaró] 1-2 (Om) nepoliticos Si: mitocan, mojic. 3-4 (Om) fără educație, cu obiceiuri grosolane Si: mitocan, mojic. 5-6 (Om) dintr-o clasă socială inferioară.

bădăran, -ă s.m., s.f., adj. (Persoană) nepoliticoasă, cu apucături grosolane; mitocan, mojic. • pl. -i, -e. /cf. magh. badaró.

BĂDĂRÁN, bădărani, s. m. Om care nu știe să se poarte, nepoliticos, cu apucături grosolane; mitocan. Fugi mămică, nu mai ponegri așa pe Vasile, să crează domnul că bărbatul meu e un bădăran! REBREANU, R. I 61.

BĂDĂRÁN, -Ă, bădărani, -e, s. m. și f. Persoană nepoliticoasă, cu apucături grosolane; mitocan. ◊ (Adjectival) Om bădăran.Comp. magh. badaró.

BĂDĂRÁN ~i m. fam. Persoană care vădește lipsă de educație; om cu apucături grosolane; mitocan; mojic; mârlan. /cf. ung. badaró

bădăran m. mojic prost, țăran necioplit și îngâmfat. [Probabil în loc de buduran din budure, trunchiu, luat la figurat (= butuc)].

bădărán, -că s. (din bădărăŭ, nume de familie în Moldova, d. ung. badaró, om care vorbește încurcat, d. badarni, badarogni, a hondrăni. P. înț., cp. cu balamut și mocan; p. suf., cu Jidan, măgădan. V. modoran și hondron). Munt. Mitocan, mojic, om necĭoplit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bădăran adj. m., s. m., pl. bădărani; adj. f., s. f. bădărană, pl. bădărane

bădărán s. m., adj. m., pl. bădăráni; f. sg. bădăránă, g.-d. art. bădăránei, pl. bădăráne

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BĂDĂRAN adj., s. grosolan, mitocan, mîrlan, mîrlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țărănoi, țoapă, țopîrlan, vulgar, (pop.) mocan, mocîrțan, modîrlan, pădureț, rîtan, țopîrcă, (reg.) mocodan, mocofănos, modîrlău, modoran, mogîldan, necunoscător, negîndit, negreblat, (Mold.) ghiorlan, (Transilv.) grobian, (înv.) gros, (fig.) necioplit. (Un om ~.)

Bădăran ≠ gentleman, gentilom

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bădărán (bădăráni), s. m. – Mitocan, necioplit. Mag. badaró „persoană care vorbește grosolan”, cu suf. -an (DAR). Cuvîntul mag. s-a păstrat în Mold. ca nume de familie (Bădărău) și bădărău, s. n. (turtă de porumb cu brînză), termen de circulație restrînsă, care pare a se explica prin noțiunea intermediară de „amestecat” sau „compus” (Scriban). Nu sînt probabile relațiile stabilite de Tiktin cu bade, și de Löbel cu tc., per. bedran „licențios”. Nici der. din țig. bedoro „flăcău, fată” nu pare sigură (Graur 123), bedoran „țăran” (primul cuvînt pare der. din mag. și al doilea din rom.). Der. bădărancă, s. f. (femeie cu apucături grosolane, mojică); bădărănesc, adj. (grosolan, mojic); bădărănie, s. f. (grosolănie, mitocănie); bădărănos, adj. (grosolan).

Intrare: bădăran (adj.)
bădăran1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bădăran
  • bădăranul
  • bădăranu‑
  • bădăra
  • bădărana
plural
  • bădărani
  • bădăranii
  • bădărane
  • bădăranele
genitiv-dativ singular
  • bădăran
  • bădăranului
  • bădărane
  • bădăranei
plural
  • bădărani
  • bădăranilor
  • bădărane
  • bădăranelor
vocativ singular
plural
Intrare: bădăran (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bădăran
  • bădăranul
  • bădăranu‑
plural
  • bădărani
  • bădăranii
genitiv-dativ singular
  • bădăran
  • bădăranului
plural
  • bădărani
  • bădăranilor
vocativ singular
  • bădăranule
  • bădărane
plural
  • bădăranilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bădăran, bădăranisubstantiv masculin
bădăra, bădăranesubstantiv feminin
bădăran, bădăraadjectiv

  • 1. (Persoană) nepoliticoasă, cu apucături grosolane. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Fugi mămică, nu mai ponegri așa pe Vasile, să crează domnul că bărbatul meu e un bădăran! REBREANU, R. I 61. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.