bâzâit², ~ă a [At: COMAN, GL. / Pl: ~iți, ~e / E: bâzâi] 1 Cicălit². 2 (D. copii) Care se smiorcăie tot timpul. 3 (Reg; fig) Mânios. 4 (Reg; fig) Supărăcios.

bâzâit¹ sn [At: EMINESCU, P. 195 / Pl: ~uri / E: bâzâi] 1 Zgomot caracteristic făcut de unele insecte în timpul zborului. 2 (Gmț) Ison. 3 Cârtire. 4 Plâns prelungit și tărăgănat al copiilor. 5 Sâcâire. 6 Bârfă.

BÂZÂIT n. Zgomot produs de unele insecte în zbor. /v. a bâzâi

BÂZÂI, bâzâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre insectele care zboară) A produce în zbor sunete caracteristice; a zumzăi, a zâzâi, a zumbăi. 2. Intranz. (Mai ales despre copii; fam.) A plânge, a scânci. 3. Tranz. (Fam.) A sâcâi, a cicăli; a bârfi. – Bâz + suf. -âi.

băzăi v vz bâzâi

băzii v vz bâzâi

bânzăi^[1] v vz bâzâi

bâzăi v vz bâzâi

bâzâi [At: (a. 1817) IORGA, S. D. XII, 206 / V: băzăi, băzii, ~zăi, bonzăi / Pzi: bâzâi, ~iesc / E: bâz + -âi] 1 vi (D. insecte care zboară) A produce un zgomot caracteristic zborului Si: zumzăi, a zâzâi, a zumbăi, a zuzăi, a zbârnâi, (înv) a bombăni, a vâjâi. 2 vi (Gmț) A ține isonul la o cântare. 3 vi (Fig; d. oameni) A-și exprima nemulțumirea prin murmur Si: a cârti, a bombăni, (înv) a murmura. 4 vi (Fam; ml d. copii) A plânge (încet, tărăgănat și mult). 5 vt (Fam) A sâcâi. 6 vt A bârfi. 7 vi (Rar; nob; îe) A ~ cu vătraiul (în foc) A răscoli cărbunii.

bonzăi v vz bâzâi

bînzăi vb. IV. v. bîzîi.

bîzîi vb. IV. 1 intr. (despre insectele care zboară) A produce zgomotul caracteristic zborului; a zumzăi. Țînțarii bîzîiau mărunt la urechile noastre (CE. PETR.). ◊ Ext. Telefonul bîzîie cam tare cînd ridic receptorul. ◊ Fig. Gloanțele bîzîiau rătăcind (SADOV.). ♦ (glum.) A ține isonul la o cîntare. Duminecile bîzîiam la strană (CR.). 2 intr. (despre oameni) A-și arăta nemulțumirea; a cîrti. Atunci s-a dat de gol afacerea și a prins a bîzîi satul (SADOV.). 3 intr. (mai ales despre copii; fam.) A plînge, a scînci. Ce... bîzîi, mă, că te-am atins? (PAS). 4 tr. (fam.) A sîcîi, a cicăli; a bîrfi. Ce mă tot bîzîi? • prez.ind. bîzîi. și (reg.) bînzăi vb. IV. /bîz + -îi.

bîzîit s.n. Bîzîială; zumzet. Dar ce zgomot se aude? Bîzîit ca de albine? (EMIN.). • pl. -uri /v. bîzîi.

BÎZÎI (-îiu) vb. intr. 1 A sbîrnîi, a produce un sgumot sburînd (vorb. de muște sau albine): în pragul porții bîzîia o albină (DLVR.) ¶ 2 A cînta monoton: Duminicile bîzîiam la strană (CRG.); de asemenea despre sunetul cimpoiului sau vioarei: Din diplă țîțîind. Din cimpoiu bîzîind (TOC.); vioara... strigă pătimaș și bîzîie ca un bas de albine (IRG.).

BÎZÎIT sbst. 1 Faptul de a bîzîi ¶ 2 Sunetul produs de o muscă sau albină cînd sboară, sbîrnăit: pe loc se auzi un... ~ ca de albină (DLVR.).

BÂZÂI, bâzâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre insectele care zboară) A produce zgomotul caracteristic zborului; a zumzăi, a zâzâi, a zumbăi. 2. Intranz. (Mai ales despre copii; fam.) A plânge, a scânci. 3. Tranz. (Fam.) A sâcâi, a cicăli; a bârfi. – Bâz + suf. -âi.

BÎZĂI vb. IV v. bîzîi.

BÎZÎI, (rar) bîzîi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre insecte, mai ales despre muște și albine) A produce (cu bătaia aripilor în zbor) un zumzet caracteristic; a zumzăi, a zuzăi. ◊ V. zbîrnîi, țîrîi. În văzduh... zburau bîzîind subțire... țînțarii cu miile. DUMITRIU, N. 229. Ațipesc și le bîzîie pe la urechi cele din urmă muscuțe ale anului. SADOVEANU, P. M. 82. Țînțarii bîzîiau mărunt la urechile noastre. C. PETRESCU, S. 220. ◊ (Metaforic, despre vînt) Bîzîia în ciulinii prăvălișului, ușurel, băltărețul. SADOVEANU, P. M. 37. ◊ Fig. Sutele de ghiulele vîjîiau prin fumegarea deasă, gloanțele bîzîiau rătăcind. SADOVEANU, O. VI 34. ♦ (În glumă) A ține isonul la o cîntare. Duminecile bîzîiam la strană. CREANGĂ, A. 9. 2. Intranz. (Despre oameni) A-și arăta nemulțumirea murmurînd; a cîrti. V. bombăni. Atunci s-a dat de gol afacerea și a prins a bîzii satul. SADOVEANU, M. C. 156. 3. Intranz. (Mai ales despre copii) A plînge forțat, cu glas tărăgănat, fără lacrimi; a se sili să plîngă; a scînci, a se miorcăi, a se sclifosi. Bîzîi ca un mucos... Nici comanda unei companii n-ai pv.iut s-o preiei, deși aveai ordin în regulă. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 161, 9/3. Ce... bîzîi, mă, că te-am atins? PAS, Z. I 259. 4. Tranz. A sîcîi, a necăji (cu insistențele), a cicăli. Nu mă mai bîzîi atîta! – Variantă: bîzăi (DAN, U. 145) vb. IV.

BÎZÎIT s. n. Zumzet (de albine, de muște etc.), bîzîitură. Arșița văzduhului fierbe de bîzîit de musculițe. SANDU, D. P. 37. Dar ce zgomot se aude? Bîzîit ca de albine? Toți se uită cu mirare și nu știu de unde vine, Pînă văd păinjenișul între tufe ca un pod, Peste care trece-n zgomot o mulțime de norod. EMINESCU, O. I 87. ◊ Sunet (prelungit) asemănător zumzetului de albine, de muște etc. În tăcerea iatacului venea bîzîitul duios al cîntecului [din scripcă] de-afară. SADOVEANU, O. I 294.

BÎZÎI, bîzîi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre insecte, la pers. 3) A produce în zbor un zumzet caracteristic; a zumzăi. 2. Intranz. (Despre copii) A plînge, a scînci. 3. Tranz. (Fam.) A sîcîi, a cicăli. – Din bîz.

BÎZÎIT s. n. Zumzet. ♦ Sunet (prelungit) asemănător cu zumzetul de albine. – V. bîzîi.

A BÂZÂI bâzâi 1. intranz. 1) (despre insecte) A produce sunete prelungi caracteristice speciei (în timpul zborului); a face „bâz”; a zumzăi. 2) fig. fam. (despre copii) A plânge prefăcut, fără lacrimi, cu glas înăbușit; a scânci. 2. tranz. fam. (persoane) A deranja mereu, reproșând sau cerând diferite lucruri; a bate la cap; a cicăli; a morocăni; a bârâi. /bâz + suf. ~âi

bâzăi v. 1. a face bâz, a sbârnăi; 2. a cânta îngăimat, a mormăi: duminicile bâzăiam la strană CR.; 3. a plânge încet (de copii); 4. a arde mocnit (de foc).

bâzăit n. lucrarea de a bâzăi și rezultatul ei: bâzăit ca de albine EM.

bîzîĭ, a -í v. intr. (rudă cu vsl. *bŭzĭeti, ceh. bziti, engl. buzz, a bîzîi). Produc un zgomot ca aripile insectelor în zbor: albinile bîzîĭaŭ în vișin. V. tr. Încomodez pin bîzîit: n’am putut dormi, vă m’au bîzîit muștele. V. vîjîĭ, zbîrnîĭ, zumbăĭ.

bîzîít n., pl. urĭ. Acțiunea și rezultatu bîzîiriĭ: aud un bîzîit.

bâzâit s. n.

bâzâit s. n.

bâzâit s. n.

bâzâi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. bâzâi, 3 bâzâie, imperf. 1 bâzâiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să bâzâi, 3 să bâzâie

bâzâi (a ~) vb., ind. prez. 3 bâzâie, imperf. 3 sg. bâzâia; conj. prez. 3 să bâzâie

bâzâi vb., ind. prez. 1 sg. bâzâi, 3 sg. și pl. bâzâie, imperf. 3 sg. bâzâia

bîzîi (ind. prez. 1 sg. bîzîi, 3 sg. și pl. bîzîie)

bâzâiu, -zâi 2, -zâe 3, -zâiam 1 imp.

BÂZÂIT s. v. plâns, plânset.

BÂZÂIT adj. v. plângăcios, plângăreț, scâncit, smiorcăit, văicăreț.

BÂZÂIT s. bâzâială, bâzâire, bâzâitură, zbârnâială, zbârnâire, zbârnâit, zbârnâitură, zâzâit, zumzăială, zumzăire, zumzăit, zumzăitură, zumzet, (rar) vuvuit, zbârn, zumbăire, zuzet. (~ul insectelor.)

BÂZÂI vb. v. bodogăni, cicăli, dăscăli, plictisi, plânge, sâcâi.

BÂZÂI vb. a zbârnâi, a zâzâi, a zumzăi, (rar) a zumbăi, (pop.) a bombăni, (reg.) a bornăi, (Transilv. și Ban.) a vâjâi. (Albinele ~.)

BÎZÎI vb. a zbîrnîi, a zîzîi, a zumzăi, (rar) a zumbăi, (pop.) a bombăni, (reg.) a bornăi, (Transilv. și Ban.) a vîjîi. (Albinele ~.)

bîzîi vb. v. BODOGĂNI. CICĂLI. DĂSCĂLI. PLICTISI. PLÎNGE. SÎCÎI.

BÎZÎIT s. bîzîială, bîzîire, bîzîitură, zbîrnîială, zbîrnîire, zbîrnîit, zbîrnîitură, zîzîit, zumzăială, zumzăire, zumzăit, zumzăitură, zumzet, (rar) vuvuit, zbîrn, zumbăire, zuzet. (~ insectelor.)

bîzîit s. v. PLÎNS. PLÎNSET.

bîzîit adj. v. PLÎNGĂGIOS. PLÎNGĂREȚ. SCÎNCIT. SMIORCĂIT. VĂICĂREȚ.

bâzâit, bâzâituri, (bâzăit), s.n. Zumzet. – Din bâzâi.

bâzâi, bâzâiesc, v.t.i. 1. (despre insecte) A zumzăi. 2. A sâcâi, a cicăli, a stârni (pe cineva). 3. A plânge, a face gălăgie. – Din bâz „cuvânt care imită sunetul produs de insecte în zbor” (MDA).

bâzâi, bâzâiesc, vb. tranz., intranz. – 1. (despre insecte) A zumzăi. 2. A sâcâi, a cicăli, a stârni (pe cineva). 3. A plânge, a face gălăgie. – Din bâz „cuvânt care imită sunetul produs de insecte în zbor” (MDA).