2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BÂLCI, bâlciuri, s. n. Târg mare ținut în anumite perioade ale anului, la sărbători importante și însoțit de spectacole și de petreceri populare; iarmaroc. ♦ Fig. (Fam.) Gălăgie, hărmălaie, zăpăceală. – Din magh. bolcsu.

bâlci sn [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 213v/15 / V: (îrg) bul~, (reg) bunci / Pl: ~uri / E: mg bolesú] 1 (Înv) Serbare bisericească aniversară Si: hram, praznic. 2 (Reg; îc) ~ul-Rusaliilor Ziua ielelor. 3 Târg (mare) ținut în zi de sărbători importante (de obicei la date fixe) și însoțit de spectacole și de petreceri populare Si: iarmaroc. 4 (Îrg) Învoială făcută între vânzător și cumpărător Si: tocmeală. 5 (Fig; fam) Gălăgie.

BÂLCI, bấlciuri, s. n. Târg mare ținut la anumite epoci ale anului, la sărbătorile importante și însoțit de spectacole și de petreceri populare; iarmaroc. ♦ Fig. (Fam.) Gălăgie, hărmălaie, zăpăceală. – Din magh. bolcsu.

BÎLCI, bî́lciuri, s. n. Tîrg mare ținut la anumite epoci ale anului, însoțit de spectacole și de petreceri populare; iarmaroc. ♦ Fig. Gălăgie, hărmălaie. – Magh. bolcsu.

BÂLCI ~uri n. 1) Târg mare organizat în anumite perioade ale anului sau cu anumite ocazii; iarmaroc. 2) fig. Tulburare însoțită de gălăgie și scandal; hărmălaie; tărăboi; tevatură. /<ung. bolcsu

bâlcă sf [At: DAMÉ, T. 74 / V: bâlc sm / Pl: ? / E: nct] (Rar) 1 Ulcior. 2 Conținutul unei bâlci (1). 3 Ulciorul împreună cu conținutul.

bîlci s.n. 1 Tîrg mare ținut la date fixe, în anumite perioade ale anului, care este însoțit de spectacole și de petreceri populare; iarmaroc. Bîlciul e mai ales o sărbătoare de întîlnire și de veselă petrecere (SLAV.). ◊ Expr. La (sau către, în) spartul bîlciului v. spart. 2 (înv.) Serbare bisericească aniversară; praznic; hram. 3 Fig. (fam.) Gălăgie, hărmălaie. Ce-i bîlciul ăsta aici? • pl. -uri. /<magh. bolcsú, bulcsú, bulcsu.

BÎLCI, bîlciuri, s. n. 1. Tîrg mare ținut la anumite epoci ale anului și însoțit de spectacole și, petreceri; populare; iarmaroc. Bîlciul e mai ales o sărbătoare de întîlnire și de veselă petrecere. SLAVICI, la HEM. Azi e tîrg în orașul cutare, bîlci mare, numai un ceas de departe pînă acolo; haidați să mergem intr-acolo! REȚEGANUL, P. III 85. Se-ngrămădea lumea pentru bîlciul de a doua zi, marți. CARAGIALE, O. II 202. La malurile vadurilor stau carăle și căruțele adunate ca la bilei, cîte o săptămînă, așteptînd să scază apa, să poată trece. GHICA, S. XVII. 2. Fig. Hărmălaie, gălăgie, zăpăceală.

bâlciu n. 1. târg mare ce se face la epoce fixe, mai ales pe la sărbători; 2. Tr. sărbătoare patronală. [Ung. BÚLCZÚ, hram].

bîlcĭ n., pl. urĭ (ung. bulcs, bolcs,bolcsü, búcsú, hram). Munt. Iarmaroc, panair, zbor, tîrg anual fix. – În Ilf. și zbîlcĭ, în Trans. și bulcĭ, buncĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BÎLCI s. iarmaroc, tîrg, (pop.) drăgaică, (înv.) zbor. (~ de la Buzău.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bîlci (bấlciuri), s. n.1. (Înv.) Sărbătoare a sfîntului ocrotitor, aniversare; serbare, hram. 2. Tîrg, iarmaroc, talcioc. – Var. (înv. și Trans.) bulciu; (Banat) bulciug, s. n. (despărțire funebră). Mag. bolcsu, búlcsú (Cihac, II, 486; Gáldi, Dict., 111).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bấlci, bâlciuri, s.n. – Târg, iarmaroc. – Din magh. bolcsú, búlcsú „hram” (Scriban, Șăineanu, Cihac, DER); sensul vechi a fost de „praznic bisericesc”.

bấlcă, bâlci, s.f. (reg.) urcior.

Intrare: bâlci
substantiv neutru (N60)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bâlci
  • bâlciul
  • bâlciu‑
plural
  • bâlciuri
  • bâlciurile
genitiv-dativ singular
  • bâlci
  • bâlciului
plural
  • bâlciuri
  • bâlciurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N60)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbâlci
  • zbâlciul
  • zbâlciu‑
plural
  • zbâlciuri
  • zbâlciurile
genitiv-dativ singular
  • zbâlci
  • zbâlciului
plural
  • zbâlciuri
  • zbâlciurilor
vocativ singular
plural
Intrare: bâlcă
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bâlcă
  • bâlca
plural
  • bâlci
  • bâlcile
genitiv-dativ singular
  • bâlci
  • bâlcii
plural
  • bâlci
  • bâlcilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bâlci, bâlciurisubstantiv neutru

  • 1. Târg mare ținut în anumite perioade ale anului, la sărbători importante și însoțit de spectacole și de petreceri populare. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Bîlciul e mai ales o sărbătoare de întîlnire și de veselă petrecere. SLAVICI, la HEM. DLRLC
    • format_quote Azi e tîrg în orașul cutare, bîlci mare, numai un ceas de departe pînă acolo; haidați să mergem intr-acolo! REȚEGANUL, P. III 85. DLRLC
    • format_quote Se-ngrămădea lumea pentru bîlciul de a doua zi, marți. CARAGIALE, O. II 202. DLRLC
    • format_quote La malurile vadurilor stau carăle și căruțele adunate ca la bîlci, cîte o săptămînă, așteptînd să scază apa, să poată trece. GHICA, S. XVII. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.