AZUR s. n. Culoare albastră-deschis; p. ext. albastrul cerului. – Din fr. azur, lat. azzurum.

azur, ~ă [At: NEGRUZZI, S. I, 30 / Pl: sn -uri, a -i, ~e / E: fr azur, lat azzurunt] 1-2 a, sn (Care are) culoarea albastru-verzui deschis. 3-4 a, sn (Care are) culoarea cerului senin. 5 sn (Pex) Vopsea de culoarea azur (2).

*AZUR sbst. 💎 1 Mineral din care se face o frumoasă coloare albastră ¶ 2 Pr. ext. Coloare albastră (ca a cerului, a apelor) [fr.].

AZUR s. n. (Livr.) Culoare albastră deschisă; p. ext. albastrul cerului. – Din fr. azur, lat. azzurum.

AZUR s. n. Culoare albastră-deschisă (ca cerul); albastrul cerului. Azurul se deschide larg, Fug norii speriați în lături. BENIUC, V. 11. Cade foaie după foaie Peste-azurul de pe boltă. MACEDONSKI, O. I 204. Ochii lui albaștri ca azurul... dovedeau curaj. NEGRUZZI, S. I 30. ◊ (Adjectival, rar) Din tainica pădure Apare luna mare cîmpiilor azure. EMINESCU, O. I 63.

AZUR s. n. Culoare albastră-deschisă; p. ext. albastrul cerului. – Fr. azur (lat. lit. azzurum).

AZUR s.n. 1. Albastrul cerului; cer senin. 2. Culoare asemănătoare seninului cerului; albastru-deschis. [Pl. -uri. / < fr. azur, cf. it. azzurro, pers. azur].

AZUR I. s. n. 1.. albastrul cerului. 2. culoarea albastru-deschis. II. adj. ca azurul. (< fr. azur)

AZUR ~uri n. 1) Culoare albastru-deschisă. 2) Albastrul cerului. /<fr. azur, it. azzurro

azur n. albastru deschis: eterul și cu marea unesc azurul lor BOL.

*azúr, -ă adj. (it. azzuro, azur, fr. azur, lazulită, sp. azul, albastru, d. ar. al azurd, pers. lazvard, lazurd, lağurd, lazulită. V. lapis-lazuli, lazur). Albastru ca ceru. S. n., pl. urĭ. Coloarea albastră: azuru ceruluĭ. – Fals azurat orĭ azuriŭ.

azur s. n.

!azur s. n.

azur s. n., pl. azururi

azur.

AZUR s. v. seninătate.

AZUR s. albastru, albăstrime, claritate, limpezime, senin, seninătate, (rar) limpeziș, (înv. și reg.) seninat, (reg.) vineție, (Mold. și Bucov.) sineală, (înv.) senineală. (~ cerului.)

azur (-ruri), s. n. – 1. Culoarea albăstrie a boltei cerești, cer. – 2. (Adj.) Albastru. Fr. azur. – Der. azurat, adj. (albastru); azurită, s. f. (azurit); azuriu, adj. (albăstriu).

COASTA DE AZUR (CÓTE D’AZUR), porțiune a litoralului francez la M. Mediterană, cuprinsă între Cassis și Menton. Climat mediteranean. Lungime: c. 80 km; c. 865,5 mii loc. Stațiuni climaterice renumite: Menton, Nisa, Antibes, Cannes, Saint-Raphaël, Fréjus, Saint-Tropez (Franța), Monte-Carlo și Monaco.