AZUR s. n. Culoare albastră-deschisă (ca cerul); albastrul cerului. Azurul se deschide larg, Fug norii speriați în lături. BENIUC, V. 11. Cade foaie după foaie Peste-azurul de pe boltă. MACEDONSKI, O. I 204. Ochii lui albaștri ca azurul... dovedeau curaj. NEGRUZZI, S. I 30. ◊ (Adjectival, rar) Din tainica pădure Apare luna mare cîmpiilor azure. EMINESCU, O. I 63.