2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AVARIÁT, -Ă, avariați, -te, adj. Care a suferit o avarie. [Pr.: -ri-at] – V. avaria.

AVARIÁT, -Ă, avariați, -te, adj. Care a suferit o avarie. [Pr.: -ri-at] – V. avaria.

avariát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: avaria] Avariere.

avariat2, ~ă a [At: I. PANȚU, C. 290 / Pl: ~ați, ~e / E: avaria] 1-2 Care a suferit sau a fost făcut să sufere o avarie (1).

AVARIÁT, -Ă, avariați, -te, adj. (Despre mărfuri transportate sau aflate într-un depozit, despre vase de navigație, construcții etc.) Care a suferit stricăciuni de pe urma unui agent extern. Casă avariată. – Pronunțat: -ri-at.

AVARIÁT, -Ă, avariați, -te, adj. (Despre nave, mașini, construcții etc.) Stricat, deteriorat. [Pr.: -ri-at] – V. avaria.

AVARIÁ, avariez, vb. I. Tranz. și refl. A face să sufere sau a suferi o avarie; a (se) strica, a (se) deteriora. [Pr.: -ri-a] – Din fr. avarier.

AVARIÁ, avariez, vb. I. Tranz. și refl. A face să sufere sau a suferi o avarie; a (se) strica, a (se) deteriora. [Pr.: -ri-a] – Din fr. avarier.

avaria vtr [At: I. PANȚU, C. 290 / Pzi: ~iez / E: fr avarier] 1-2 A face să sufere sau a suferi o avarie (1).

AVARIÁ, avariez, vb. I. Tranz. A pricinui stricăciuni, a strica, a deteriora. Forțele populare coreene și chineze:.. au distrus sau avariat tancuri inamice. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2482. ◊ Refl. Mărfurile se avariază cînd sînt expuse la umezeală. – Pronunțat: -ri-a.

AVARIÁ, avariez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) strica, a (se) deteriora. [Pr.: -ri-a] – Fr. avarier.

AVARIÁ vb. I. tr., refl. A (se) strica, a (se) deteriora. [Pron. -ri-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. avarier, cf. it. avariare].

AVARIÁ vb. tr., refl. a (se) strica, a (se) deteriora. (< fr. avarier)

A SE AVARIÁ se ~eáză intranz. (despre sisteme tehnice) A suferi o avarie; a ieși din funcțiune; a nu mai funcționa normal; a se defecta; a se strica; a se deteriora. /<fr. avarier

A AVARIÁ ~éz tranz. A face să se avarieze; a strica; a deregla; a defecta; a deteriora. ~ un avion. [Sil. -ri-a] /<fr. avarier

*avariéz v. tr. (fr. avarier). Vátăm, stric: corabia s’a cĭocnit și s’a avariat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

avariá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 avariáză, 1 pl. avariém (-ri-em); conj. prez. 3 să avariéze; ger. avariínd (-ri-ind)

avariá vb. (sil. -ri-a), ind. prez. 1 sg. avariéz, 3 sg. și pl. avariáză, 1 pl. avariém (sil. -ri-em); conj. prez. 3 sg. și pl. avariéze; ger. avariínd (sil. -ri-ind)

avaria (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. avariază, 1 pl. avariem, ger. avariind)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AVARIÁT adj. deteriorat, stricat. (Sistem tehnic ~.)

AVARIAT adj. deteriorat, stricat. (Sistem tehnic ~.)

AVARIÁ vb. a (se) deteriora, a (se) strica. (Nava s-a ~.)

arată toate definițiile

Intrare: avariat
avariat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • avariat
  • avariatul
  • avariatu‑
  • avaria
  • avariata
plural
  • avariați
  • avariații
  • avariate
  • avariatele
genitiv-dativ singular
  • avariat
  • avariatului
  • avariate
  • avariatei
plural
  • avariați
  • avariaților
  • avariate
  • avariatelor
vocativ singular
plural
Intrare: avaria
  • silabație: -ri-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • avaria
  • avariere
  • avariat
  • avariatu‑
  • avariind
  • avariindu‑
singular plural
  • avaria
  • avariați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • avariez
(să)
  • avariez
  • avariam
  • avariai
  • avariasem
a II-a (tu)
  • avariezi
(să)
  • avariezi
  • avariai
  • avariași
  • avariaseși
a III-a (el, ea)
  • avaria
(să)
  • avarieze
  • avaria
  • avarie
  • avariase
plural I (noi)
  • avariem
(să)
  • avariem
  • avariam
  • avariarăm
  • avariaserăm
  • avariasem
a II-a (voi)
  • avariați
(să)
  • avariați
  • avariați
  • avariarăți
  • avariaserăți
  • avariaseți
a III-a (ei, ele)
  • avaria
(să)
  • avarieze
  • avariau
  • avaria
  • avariaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

avariat

etimologie:

  • vezi avaria
    surse: DEX '98 DEX '09

avaria

  • 1. A face să sufere sau a suferi o avarie; a (se) strica, a (se) deteriora.
    exemple
    • Forțele populare coreene și chineze... au distrus sau avariat tancuri inamice. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2482.
      surse: DLRLC
    • Mărfurile se avariază când sunt expuse la umezeală.
      surse: DLRLC

etimologie: