2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autorizat2, ~ă a [At: MAIORESCU, D. II, 256 / P: a-u~ / Pl: ~ați, ~e / E: autoriza] 1 Care este învestit într-o funcție publică Si: împuternicit. 2 Căruia i se permite să facă ceva. 3 Care are autorizație (1) prealabilă de la persoana sau autoritatea (8) de care depinde aprobarea. 4 (Îs) Traducere ~ă Traducere făcută cu asentimentul autorului (5) și aprobată de el. 5 (Îas) Traducere a textului unui act oficial efectuată de o persoană autorizată (5). 6-7 Care primește dreptul de a-și exercita autoritatea (1-2). 8-9 Făcut de o persoană care are autorizație (2-3).

autorizát1 sn [At: MDA ms / P: a-u~ / Pl: ~uri / E: autoriza] 1-2 (Rar) Autorizare (1-2).

AUTORIZÁT, -Ă, autorizați, -te, adj. Împuternicit cu o autoritate (publică); împuternicit să facă, să spună etc. ceva. ♦ Făcut de o persoană care are o autorizație. [Pr.: a-u-] – V. autoriza.

AUTORIZÁT, -Ă, autorizați, -te, adj. Împuternicit cu autoritate (publică); împuternicit să facă, să spună etc. ceva. ♦ Făcut de o persoană care are autorizație. [Pr.: a-u-] – V. autoriza.

AUTORIZÁT, -Ă, autorizați, -te, adj. Împuternicit (să facă sau să spună ceva). Persoană autorizată. Specialist autorizat. ♦ Făcut de o persoană care are autorizație prealabilă. Declarație autorizată. Traducere autorizată. – Pronunțat: a-u-.

AUTORIZÁT, -Ă, autorizați, -te, adj. Împuternicit (să facă sau să spună ceva). ♦ Făcut de o persoană care are autorizație. Declarații autorizate. [Pr.: a-u-] – V. autoriza.

*autorizát, -ă adj. Care are autoritate. Fig. Competent: scriitor autorizat.

autoriza vt [At: (a. 1865) URICARIUL X, 370 / P: a-u~ / Pzi: -zéz / E: fr autoriser] 1 A învesti pe cineva cu o autoritate (8) publică Si: (înv) a împuternici. 2 A da cuiva dreptul să facă ceva Si: a îngădui, a permite, (înv) a îndritui.

AUTORIZÁ, autorizez, vb. I. Tranz. 1. A împuternici pe cineva pentru exercitarea unui drept sau pentru săvârșirea unui act. ♦ A da cuiva dreptul de a face, de a spune etc. ceva. 2. A încuviința printr-un act al administrației de stat înființarea, ca persoană juridică, a unei organizații obștești. [Pr.: a-u-] – Din fr. autoriser.

AUTORIZÁ, autorizez, vb. I. Tranz. A împuternici pe cineva sau ceva cu o autoritate (publică). ♦ A da cuiva dreptul de a face, de a spune etc. ceva. [Pr.: a-u-] – Din fr. autoriser.

AUTORIZÁ, autorizez, vb. I. Tranz. A învesti pe cineva cu o autoritate publică, a-l împuternici să facă ceva; a delega. ♦ A da (cuiva) dreptul (de a face ceva); a îngădui, a permite. Felul tău de a te purta cu Mihai ar fi autorizat pe oricine să creadă că-ți place. D. ZAMFIRESCU, R. 184. – Pronunțat: a-u-.Prez. ind. și: (franțuzism nerecomandabil) autoríz (SEBASTIAN, T. 29).

AUTORIZÁ, autorizez, vb. I. Tranz. A învesti pe cineva cu o autoritate publică; a delega. ♦ A îngădui, a permite. [Pr.: a-u-] – Fr. autoriser.

AUTORIZÁ vb. I. tr. A da cuiva permisiunea, puterea de a face ceva; a împuternici; a permite, a îngădui. [Cf. fr. autoriser, it. autorizzare].

AUTORIZÁ vb. tr. a da cuiva dreptul, puterea de a face ceva; a împuternici; a permite. (< fr. autoriser)

A AUTORIZÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A învesti cu autorizație (pentru a săvârși ceva în numele cuiva); a împuternici. 2) (fondarea unei organizații) A permite în mod oficial. /<fr. autoriser, it. autorizzare

autorizà, v. a da dreptul, voia de a face ceva.

autorizéz v. tr. (fr. autoriser). Daŭ putere, împuternicesc, daŭ voĭe, daŭ drept: a autoriza pe cineva să lucreze în numele tăŭ. Îndreptățesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autorizá (a ~) (a-u-) vb., ind. prez. 3 autorizeáză

autorizá vb. (sil. a-u-), ind. prez. 1 sg. autorizéz, 3 sg. și pl. autorizeáză

arată toate definițiile

Intrare: autorizat
autorizat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autorizat
  • autorizatul
  • autorizatu‑
  • autoriza
  • autorizata
plural
  • autorizați
  • autorizații
  • autorizate
  • autorizatele
genitiv-dativ singular
  • autorizat
  • autorizatului
  • autorizate
  • autorizatei
plural
  • autorizați
  • autorizaților
  • autorizate
  • autorizatelor
vocativ singular
plural
Intrare: autoriza
  • silabație: a-u-
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • autoriza
  • autorizare
  • autorizat
  • autorizatu‑
  • autorizând
  • autorizându‑
singular plural
  • autorizea
  • autorizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • autorizez
(să)
  • autorizez
  • autorizam
  • autorizai
  • autorizasem
a II-a (tu)
  • autorizezi
(să)
  • autorizezi
  • autorizai
  • autorizași
  • autorizaseși
a III-a (el, ea)
  • autorizea
(să)
  • autorizeze
  • autoriza
  • autoriză
  • autorizase
plural I (noi)
  • autorizăm
(să)
  • autorizăm
  • autorizam
  • autorizarăm
  • autorizaserăm
  • autorizasem
a II-a (voi)
  • autorizați
(să)
  • autorizați
  • autorizați
  • autorizarăți
  • autorizaserăți
  • autorizaseți
a III-a (ei, ele)
  • autorizea
(să)
  • autorizeze
  • autorizau
  • autoriza
  • autorizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

autorizat

  • 1. Împuternicit cu o autoritate (publică); împuternicit să facă, să spună etc. ceva.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Persoană autorizată. Specialist autorizat.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Făcut de o persoană care are o autorizație.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Declarație autorizată. Traducere autorizată.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi autoriza
    surse: DEX '98 DEX '09

autoriza

  • 1. A împuternici pe cineva pentru exercitarea unui drept sau pentru săvârșirea unui act.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: delega împuternici
    • 1.1. A da cuiva dreptul de a face, de a spune etc. ceva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: permite îngădui un exemplu
      exemple
      • Felul tău de a te purta cu Mihai ar fi autorizat pe oricine să creadă că-ți place. D. ZAMFIRESCU, R. 184.
        surse: DLRLC
  • 2. A încuviința printr-un act al administrației de stat înființarea, ca persoană juridică, a unei organizații obștești.
    surse: DEX '09
  • comentariu franțuzism nerecomandabil Prezent indicativ și: autoriz.
    surse: DLRLC

etimologie: