autorizat², ~ă a [At: MAIORESCU, D. II, 256 / P: a-u~ / Pl: ~ați, ~e / E: autoriza] 1 Care este învestit într-o funcție publică Si: împuternicit. 2 Căruia i se permite să facă ceva. 3 Care are autorizație (1) prealabilă de la persoana sau autoritatea (8) de care depinde aprobarea. 4 (Îs) Traducere ~ă Traducere făcută cu asentimentul autorului (5) și aprobată de el. 5 (Îas) Traducere a textului unui act oficial efectuată de o persoană autorizată (5). 6-7 Care primește dreptul de a-și exercita autoritatea (1-2). 8-9 Făcut de o persoană care are autorizație (2-3).