AUTORIZAT, -Ă, autorizați, -te, adj. Împuternicit cu o autoritate (publică); împuternicit să facă, să spună etc. ceva. ♦ Făcut de o persoană care are o autorizație. [Pr.: a-u-] – V. autoriza.

autorizat¹ sn [At: MDA ms / P: a-u~ / Pl: ~uri / E: autoriza] 1-2 (Rar) Autorizare (1-2).

autorizat², ~ă a [At: MAIORESCU, D. II, 256 / P: a-u~ / Pl: ~ați, ~e / E: autoriza] 1 Care este învestit într-o funcție publică Si: împuternicit. 2 Căruia i se permite să facă ceva. 3 Care are autorizație (1) prealabilă de la persoana sau autoritatea (8) de care depinde aprobarea. 4 (Îs) Traducere ~ă Traducere făcută cu asentimentul autorului (5) și aprobată de el. 5 (Îas) Traducere a textului unui act oficial efectuată de o persoană autorizată (5). 6-7 Care primește dreptul de a-și exercita autoritatea (1-2). 8-9 Făcut de o persoană care are autorizație (2-3).

AUTORIZAT, -Ă, autorizați, -te, adj. Împuternicit cu autoritate (publică); împuternicit să facă, să spună etc. ceva. ♦ Făcut de o persoană care are autorizație. [Pr.: a-u-] – V. autoriza.

AUTORIZAT, -Ă, autorizați, -te, adj. Împuternicit (să facă sau să spună ceva). Persoană autorizată. Specialist autorizat. ♦ Făcut de o persoană care are autorizație prealabilă. Declarație autorizată. Traducere autorizată. – Pronunțat: a-u-.

AUTORIZAT, -Ă, autorizați, -te, adj. Împuternicit (să facă sau să spună ceva). ♦ Făcut de o persoană care are autorizație. Declarații autorizate. [Pr.: a-u-] – V. autoriza.

*autorizát, -ă adj. Care are autoritate. Fig. Competent: scriitor autorizat.

AUTORIZAT adj. 1. (înv.) privilegiat. (Firmă ~.) 2. calificat, competent, îndreptățit, priceput, (franțuzism înv.) ponderos. (O opinie ~.)

AUTORIZAT adj. 1. (înv.) privilegiat. (Firmă ~.) 2. competent, priceput, (franțuzism înv.) ponderos. (O opinie ~.)