17 definiții pentru „autentic”   declinări

AUTÉNTIC, -Ă, autentici, -ce, adj. Care este conform cu adevărul, a cărui realitate nu poate fi pusă la îndoială; recunoscut ca propriu unui autor sau unei epoci. ♦ (Jur.) (Despre acte) Întocmit legal. [Pr.: a-u-] – Din fr. authentique, lat. authenticus.

AUTÉNTIC, -Ă, autentici, -ce, adj. Care este conform cu adevărul, a cărui realitate nu poate fi pusă la îndoială; recunoscut ca propriu unui autor sau unei epoci. ♦ (Despre acte) Întocmit cu toate formele legale. [Pr.: a-u-] – Din fr. authentique, lat. authenticus.

AUTÉNTIC, -Ă, autentici, -e, adj. A cărui autoritate sau realitate nu poate fi pusă la îndoială, de netăgăduit (v. sigur, adevărat, veritabil, neîndoielnic, incontestabil); recunoscut ca propriu unui anumit autor sau unei anumite epoci. Întreaga operă a marelui poet rus [Pușkin] este... redată publicului sovietic în întregime, cu restabilirea, după texte autentice, a pasajelor tăiate pe vremuri de cenzura țaristă. STANCU, U.R.S.S. 107. ♦ (Despre acte) Care a fost întocmit sau învestit cu formele legale de către un funcționar competent în exercițiul funcțiunii sale. Testament autentic. – Pronunțat: a-u-.

AUTÉNTIC, -Ă, autentici, -e, adj. A cărui autoritate sau realitate nu poate fi pusă la îndoială; recunoscut ca propriu unui autor sau unei epoci. ♦ (Despre acte) Întocmit sau învestit cu toate formele legale. [Pr.: a-u-] – Fr. authentique (lat. lit. authenticus).

auténtic (a-u-) adj. m., pl. auténtici; f. auténtică, pl. auténtice

auténtic adj. m. (sil. a-u-), pl. auténtici; f. sg. auténtică, pl. auténtice

auténtic, -ă a [At: CANTEMIR, HR. 113 /V: (grî) avt- / Pl: -ici, -ice / E: lat authenticus, fr authéntique] 1 Sigur. 2 Adevărat. 3 Garantat. 4 De netăgăduit. 5 A cărui realitate nu poate fi pusă la îndoială. 6 A cărui autoritate este recunoscută. 7 Recunoscut ca propriu unui autor sau unei anumite epoci. 8 (Jur; d. un act) A cărui certitudine e garantată de un act oficial, de o formalitate legală Cf omologat, legalizat,

AUTÉNTIC adj. 1. v. adevărat. 2. v. veritabil. 3. adevărat, curat, nefalsificat, original, veritabil. (Artă ~.) 4. bun, curat, veritabil, (rar) patent. (Aur ~.) 5. v. valabil. 6. v. original.

Autentic ≠ contrafăcut, fals, inautentic, falsificat, inventat, născocit, plăsmuit, scornit, neautentic

AUTÉNTIC, -Ă adj. Sigur, neîndoielnic, evident, de netăgăduit; al cărui autor este incontestabil; original. ♦ (Despre acte) Întocmit prin respectarea tuturor formelor legale. [Pron. a-u-. / cf. it. autentico, lat. authenticus, gr. authentikos – de netăgăduit < authentes – autor].

AUTÉNTIC, -Ă adj. a cărui autoritate sau realitate nu poate fi pusă la îndoială; recunoscut ca propriu unui autor, unei epoci; real, veridic; original; necontrafăcut. ◊ (despre acte) întocmit cu toate formele legale. (< fr. authentique, lat. authenticus)

auténtic (auténtică), adj. – Care este conform cu adevărul. Fr. authentique, și înainte din lat. authenticusgr. αύθέντης „autor” (cf. Gáldi 155), sec. XVII. Der. (din fr.) autenticitate, s. f.; autentifica, vb. (a legaliza, a autoriza).

AUTÉNTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care este conform cu adevărul, cu realitatea; veridic; veritabil. Fapte ~ce. 2) (despre acte) Care a fost întocmit prin respectarea tuturor formelor legale. Un testament ~. [Sil. a-u-] /<lat. authenticus, gr. authentikós

autentic a. 1. sigur, a cărui autoritate nu poate fi contestată: operă autentică; 2. învestit cu formele legale: act autentic. ║ adv. într’un mod autentic.

*auténtic, -ă adj. (vgr. authentikós, d. authéntes, garant). În formele cerute de lege: act autentic. Sigur, adevărat: fapt autentic. Adv. În mod autentic.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AUTÉNTIC adj. 1. adevărat, aievea, cert, nescornit, netăgăduit, pozitiv, real, sigur, veridic, veritabil. (Un lucru ~.) 2. adevărat, curat, neoaș, veritabil, (pop. și fam.) sadeá, get-begét. (Moldovean ~.) 3. adevărat, curat, nefalsificat, original, veritabil. (Artă ~.) 4. bun, curat, veritabil, (rar) patént. (Aur ~.) 5. valabil, (rar) valid. (Un act, un testament ~.) 6. original. (Document ~.)

autentic, -ă (‹ lat. authentus [αὐθέντης]; echiv. gr. ϰύριος [ᾖχος]) v. cadență (1); eh; mod (1, 3).