2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AURÍRE, auriri, s. f. Acțiunea de a auri (1) și rezultatul ei. [Pr.: a-u-] – V. auri.

aurire sf [At: LB / V: d~ / P: a-u~ / Pl: ~iri / E: auri] 1 Acoperire a unui obiect cu un strat subțire de aur (1) Si: aurare (1), aurat1 (1), aureală (1), aurit1 (1), auritură (1). 2 Dare a unei străluciri ca de aur (1) Si: aurare (2), aurat1 (2), aureală, aurit1 (2), auritură (2). 3 Dare a unui aspect asemănător aurului (1) Si: aurare, aurat1 (3), aureală (3), aurit1 (3), auritură (3). 4 (Înv) Alegere a aurului de nisip prin spălare Si: (rar) aureală (4), aurit1 (4), auritură (4). 5 Îmbrăcare a unui dinte în aur (1) Si: (rar) aureală (5), aurit1 (5), auritură (5). 6 (Pop) Transformare în aur (1) Si: (rar) aureală (6), aurit1 (6), auritură (6).

AURÍRE, auriri, s. f. Acțiunea de a auri (1). [Pr.: a-u-] – V. auri.

AURÍRE s. f. Acțiunea de a auri; poleire. Aurirea unui obiect. - Pronunțat: a-u-.

AURÍRE, auriri, s. f. Acțiunea de a auri (1); poleire cu aur. [Pr.: a-u-]

AURÍ auresc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat subțire de aur (1), a polei sau a sufla cu aur. ♦ Fig. A da o strălucire ca de aur (1), a face să pară de aur. 2. Refl. (În basme) A se preface în aur (1). [Pr.: a-u-] – Din aur.

aurí2 [At: ANON. CAR. / V: d~ / P: a-u~ / Pzi: ~resc / E: aur] 1 vt A acoperi un obiect cu un strat subțire de aur (1) Si: aura (1). 2 vt (Fig) A da o strălucire ca de aur Si: aura (2). 3 vt (Fig) A da un aspect ca de aur Si: aura (3). 4 vt (Îrg) A alege aurul (1) din nisip, prin spălare. 5 vt A îmbrăca un dinte în aur (1). 6-7 vtr (În basme) A se transforma în aur (1).

AURÍ, auresc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat subțire de aur (1), a polei sau a sufla cu aur. ♦ Fig. A da o strălucire ca de aur (1), a face să pară de aur. 2. Refl. (În basme) A se preface în aur (1). [Pr.: a-u-] – Din aur.

AURÍ, auresc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi cu un strat subțire de aur, a polei sau a sufla cu aur. Du-te și fă o mulțime de furci de tors, una mai frumoasă decît alta. Apoi ia și le aurește pe toate. MARIAN, O. II 91. ◊ Fig. A da o strălucire ca de aur, a face să pară de aur, a polei. Te-am dus pe culmi, ca ochii tăi să-mi crească întinderea de zări... Să-mi aurești cu raza lor pămîntul. TOMA, C. V. 126. Soarele scăpăta grăbit după deal, aurind vîrful copacilor. BUJOR, S. 28. Eu voi să aud unda și cerul să-l privesc, Să văd a aurorei mult veselă zîmbire, Razele dimineții ce norii auresc. ALEXANDRESCU, P. 28.4 ◊ Refl. Sub privirea-i s-aurește Unda lină din Bosfor. BOLINTINEANU, P. I 233. 2. Refl. (În basme) A se preface în aur. Îndată i se auri lina [mielușelului]. ISPIRESCU, L. 65.

AURÍ, auresc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat subțire de aur, a polei sau a sufla cu aur. ♦ Fig. A da o strălucire ca de aur, a face să pară de aur; a polei. 2. Refl. (În basme) A se preface în aur. [Pr.: a-u-] – Din aur.

A SE AURÍ mă ~ésc intranz. (în basme) A deveni de aur. /Din aur

A AURÍ ~ésc tranz. 1) (obiecte) A acoperi cu un strat subțire de aur. 2) fig. A face să strălucească ca aurul; a face să pară de aur. /Din aur

aurì v. 1. a polei sau a sufla cu aur; 2. a se dauri: sub privirea-i s’aurește unda lină din Bosfor BOL. [Lat. AURESCERE].

aurésc v. tr. (d. aur). Poleĭesc cu aur. – Vechĭ și auréz. În Trans. și întrauresc (Șincaĭ) și înauresc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

auríre (a-u-) s. f., g.-d. art. aurírii; pl. auríri

auríre s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. aurírii; pl. auríri

aurí (a ~) (a-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aurésc, imperf. 3 sg. aureá; conj. prez. 3 să aureáscă

aurí vb. (sil. a-u-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aurésc, imperf. 3 sg. aureá; conj. prez. 3 sg. și pl. aureáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AURÍRE s. aurit, (pop.) aureală, spoire, spoit. (~ unui obiect metalic.)

AURIRE s. aurit, (pop.) aureală, spoire, spoit. (~ unui obiect metalic.)

arată toate definițiile

Intrare: aurire
  • silabație: a-u- info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aurire
  • aurirea
plural
  • auriri
  • auririle
genitiv-dativ singular
  • auriri
  • auririi
plural
  • auriri
  • auririlor
vocativ singular
plural
Intrare: auri (vb.)
  • silabație: a-u-ri info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • auri
  • aurire
  • aurit
  • auritu‑
  • aurind
  • aurindu‑
singular plural
  • aurește
  • auriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • auresc
(să)
  • auresc
  • auream
  • aurii
  • aurisem
a II-a (tu)
  • aurești
(să)
  • aurești
  • aureai
  • auriși
  • auriseși
a III-a (el, ea)
  • aurește
(să)
  • aurească
  • aurea
  • auri
  • aurise
plural I (noi)
  • aurim
(să)
  • aurim
  • auream
  • aurirăm
  • auriserăm
  • aurisem
a II-a (voi)
  • auriți
(să)
  • auriți
  • aureați
  • aurirăți
  • auriserăți
  • auriseți
a III-a (ei, ele)
  • auresc
(să)
  • aurească
  • aureau
  • auri
  • auriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aurire

etimologie:

  • vezi auri
    surse: DEX '98 DEX '09

auri (vb.)

  • 1. tranzitiv A acoperi un obiect cu un strat subțire de aur, a polei sau a sufla cu aur.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: spoi înauri întrauri attach_file un exemplu
    exemple
    • Du-te și fă o mulțime de furci de tors, una mai frumoasă decît alta. Apoi ia și le aurește pe toate. MARIAN, O. II 91.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat A da o strălucire ca de aur, a face să pară de aur.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: polei (vb.) attach_file 4 exemple
      exemple
      • Te-am dus pe culmi, ca ochii tăi să-mi crească întinderea de zări... Să-mi aurești cu raza lor pămîntul. TOMA, C. V. 126.
        surse: DLRLC
      • Soarele scăpăta grăbit după deal, aurind vîrful copacilor. BUJOR, S. 28.
        surse: DLRLC
      • Eu voi să aud unda și cerul să-l privesc, Să văd a aurorei mult veselă zîmbire, Razele dimineții ce norii auresc. ALEXANDRESCU, P. 28.
        surse: DLRLC
      • reflexiv Sub privirea-i s-aurește Unda lină din Bosfor. BOLINTINEANU, P. I 233.
        surse: DLRLC
  • 2. reflexiv în basme A se preface în aur.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Îndată i se auri lîna [mielușelului]. ISPIRESCU, L. 65.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • aur
    surse: DEX '09 DEX '98