AUGUST², -Ă, auguști, -ste, adj. (Ca epitet dat monarhilor și persoanelor din familiile domnitoare) Preamărit, slăvit. ♦ Fig. Maiestuos, măreț, impunător. Imagine augustă. [Pr.: au-] – Din lat. augustus, fr. auguste.

august², ~ă [At: (a. 1774) URICARIUL, I, 181/1 / Pl: ~uști, ~e / E: lat augustus, fr auguste] 1 sm Titlu de cinste dat de senatul roman împăratului Octavian. 2 sm (Pex) împărat. 3-4 smf, a (Titlu de cinste) dat membrilor familiei domnitoare. 4 a Preamărit². 5 a (Pex) Împărătesc. 6 a (Fig) Maiestuos. 7 a Impunător.

*AUGUST¹ adj. 1 Care inspiră respect, prea luminat, preaslăvit, măreț: Ai timpilor eroici imagine ~ă (ALECS.) ¶ 2 Epitet care se dă membrilor unei familii domnitoare [lat.].

†AVGUST = AUGUST [ngr. Αυγουστος sau vsl. avŭgustŭ]. învechit

AUGUST², -Ă, auguști, -ste, adj. (Ca epitet dat monarhilor și persoanelor din familiile domnitoare) Preamărit, slăvit. ♦ Fig. Maiestuos, măreț, impunător. Imagine augustă. – Din lat. augustus, fr. auguste.

AUGUST², -Ă, auguști, -ste, adj. (Epitet dat altădată monarhilor și persoanelor din familiile domnitoare, astăzi numai ironic) Preamărit, preaînălțat, slăvit. Prăpastia dintre țară și dinastie e așa de adîncă, gheața așa de groasă, că de s-ar plănui descotorosirea țării de rege nu s-ar găsi supus care să-și verse sîngele pentru augustul suveran. COCEA, P. 27. Exemplul dat de augustul meu strămoș, Caiu Ulpiu Traian. ODOBESCU, S. III 31. ◊ (Poetic) Care impune respect, maiestos, măreț, impunător. [Un vînător] surprinse... Sihastrul cuib al acvilei auguste. TOMA, C. V. 294. Din culmile auguste ale munților, pe care începeau să cadă palori, de ametistă, se lăsa insinuant frigul nopții. GALACTION, O. I 101. A timpilor eroici imagină augustă. ALECSANDRI, P. A. 162. – Pronunțat: au-gust.

AUGUST², -Ă, auguști, -ste, adj. (Epitet dat altădată monarhilor și persoanelor din familiile domnitoare) Preamărit, slăvit. ♦ Fig. Maiestos, măreț, impunător. – Lat. lit. augustus.

AUGUST s.m. Titlu de onoare dat de senatul roman împăratului Octavian; (p. ext.) cezar, împărat. // adj. (Titlu dat odinioară monarhilor sau principilor) preaînălțat, slăvit, preamărit. ♦ (Fig.) maiestuos, impunător. [Pron. au-gust. / < lat. augustus].

AUGUST, -Ă adj. 1. (ca epitet dat monarhilor sau membrilor familiilor princiare) preamărit, slăvit. 2. (fig.) maiestuos, măreț, impunător. (< fr. auguste, lat. augustus)

AUGUST ~stă (~ști, ~ste) 1) (în adresări către un monarh, un principe etc.) Care este cu renume; preamărit; slăvit. 2) Care trezește admirație. Imagine ~stă. /<lat. augustus

august a. venerabil, demn de respect, maiestos: al timpilor eroici imagine augustă AL.

*aŭgúst, -ă adj. (lat. augustus, d. augére, a mări. V. adaug). Venerabil, măreț, care impune respect (epitet suveranilor și altora): augusta luĭ persoană.

august¹ (desp. au-) adj. m., pl. auguști; f. augustă, pl. auguste

august¹ (au-) adj. m., pl. auguști; f. augustă, pl. auguste

august adj. m. (sil. au-), pl. auguști; f. sg. augustă, pl. auguste

august (adj).

Chamaedorea ernesti-augusti Wendl. (syn. Eleuteropetalum ernest-augusti Wendl.). Specie cu tulpina de 1-3 m înălțime, cca 4 cm grosime, cca 12 frunze (65-77 cm lungime, 15-30 cm lățime) simple, adînc-bifurcate la vîrf. Spadicele, dioîc, cel femei simplu, fuziform, pe care se află bacele roșii, cel mascul ramificat.

AUGUST adj. v. grandios, imperial, impunător, împărătesc, maiestos, măreț, preamărit, preaslăvit, slăvit.

august adj. v. GRANDIOS. IMPERIAL. IMPUNĂTOR. ÎMPĂRĂTESC. MAIESTOS. MĂREȚ. PREAMĂRIT. PREASLĂVIT. SLĂVIT.

august, -ă, auguști, -te, adj. (liv.) Împărătesc, maiestos: „…pentru augusta casa domnitoare austriacă…” (Koman, 1937: 44). – Din lat. augustus, fr. auguste (MDA).