2 intrări
17 definiții
din care- explicative (11)
- morfologice (5)
- relaționale (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AUGMENTATIV, -Ă, augmentativi, -e, adj., s. n. 1. (Afix) care servește la formarea unui cuvânt nou denumind un obiect de dimensiuni mai mari decât ale obiectului desemnat prin cuvântul de bază. 2. (Cuvânt) care este format cu un augmentativ (1). [Pr.: aug-] – Din fr. augmentatif.
augmentativ, ~ă sn, a [At: DA / P: aug~ / Pl: ~i, ~e / E: fr augmentatif] 1-2 (Afix) care formează un cuvânt nou, denumind un obiect cu dimensiuni crescute sau însușiri superioare față de baza de derivare. 3-4 (Cuvânt) format cu augmentativ (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*AUGMENTATIV I. adj. 📖 Care servește a exprima dimensiuni mai mari, însușiri mai pronunțate decît acelea ale cuvîntului primitiv din care derivă o formă: sufix ~, formă ~ (d.e. „pietroiu”). II. *AUGMENTATIV (pl. -ive) sn. Cuvînt, particulă care are o asemenea funcțiune [fr.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
AUGMENTATIV, -Ă, augmentativi, -e, adj., s. n. 1. (Afix) care servește la formarea unui cuvânt nou denumind un obiect de dimensiuni mai mari decât ale obiectului desemnat prin cuvântul de bază. 2. (Cuvânt) care este format cu un augmentativ (1). – Din fr. augmentatif.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
AUGMENTATIV, -Ă, augmentativi, -e, adj. (Despre sufixe și cuvinte derivate cu sufixe) Care arată (de obicei cu nuanță depreciativă) o creștere, o mărire a dimensiunilor unui obiect, a gradului însușirilor sale etc. Sufix augmentativ. «Băiețoi» este o formă augmentativă a cuvîntului a băiat». ◊ (Substantivat) «Căsoi» este augmentativul lui «casă». – Pronunțat: aug-men-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AUGMENTATIV, -Ă, augmentativi, -e, adj. (Despre sufixe sau cuvinte; adesea substantivat) Care arată (cu nuanță depreciativă) o creștere a dimensiunilor unui obiect, a gradului însușirilor lui etc. [Pr.: aug-] – Fr. augmentatif.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
AUGMENTATIV, -Ă adj., s.n. (Afix) care exprimă o creștere a dimensiunilor unui obiect, a gradului însușirilor lui etc. [Pron. a-ug-. / cf. fr. augmentatif].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AUGMENTATIV, -Ă adj., s. n. (afix) care, atașat la un substantiv, exprimă o creștere a dimensiunilor obiectului denumit; (p. ext.) (cuvânt) format cu un asemenea sufix. (< fr. augmentatif)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
AUGMENTATIV ~ă (~i, ~e) și substantival Care exprimă ideea de creștere a dimensiunilor unui obiect. Sufix ~. /<fr. augmentatif
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
augmentativ a. Gram. particulă sau sufix care augmentează sensul vorbei: ex. prea mare, pietroiu.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*augmentatív, -ă adj. (lat. augmentatus cu sufixu -iv; fr. augmentatif). Gram. Care arată augmentarea (mărirea) ca foarte, tare, arhi-, -an; -oĭ din „broscoĭ” e un sufix augmentativ. S. n., pl. e. Cuvînt augmentat pin aceste afixe. V. diminutiv.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
augmentativ1 (desp. aug-) adj. m., pl. augmentativi; f. augmentativă, pl. augmentative
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
augmentativ2 (desp. aug-) s. n., pl. augmentative
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
augmentativ1 (aug-) s. n., pl. augmentative
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
augmentativ2 (aug-) adj. m., pl. augmentativi; f. augmentativă, pl. augmentative
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
augmentativ adj. n., s. n. (sil. aug-), pl. augmentative
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
Augmentativ ≠ diminutiv, diminutival
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: aug-men-
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
- silabație: aug-men-
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
augmentativ, augmentativesubstantiv neutru augmentativ, augmentativăadjectiv
- 1. (Afix) care servește la formarea unui cuvânt nou denumind un obiect de dimensiuni mai mari decât ale obiectului desemnat prin cuvântul de bază. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNantonime: diminutival
- Sufix augmentativ. «Băiețoi» este o formă augmentativă a cuvântului «băiat». DLRLC
-
- antonime: diminutiv
- «Căsoi» este augmentativul lui «casă». DLRLC
-
etimologie:
- augmentatif DEX '09 DEX '98 DN