AUGMENTATIV (SUFIX ~) Clasă de sufixe* lexicale, care, atașate fie la baze* substantivale (băiețandru, copilandru, bețivan, puștan, băiețoi, buboi), fie la baze adjectivale (bogătan, golan, grăsan), fie, mai rar, la verbe sau interjecții (usturoi, cloncan), dau naștere numai la substantive și adjective care exprimă o mărire a obiectului, a persoanei, a calității. • Există trei sufixe augmentative mai importante: -andru, -an, -oi (-oaie), dintre care numai ultimul e cu adevărat productiv. • Alte sufixe augmentative nu sunt productive: -ău (lingău), -ălău (mutălău, prostălău), -og (terfelog), -(o)man (capsoman). • Unele sufixe augmentative se combină cu alte sufixe lexicale*, exprimând și alte valori (de ex., femininul): bogătancă, puștancă, ursoaică, uneori pierzând valoarea augmentativă: bulgăroaică, franțuzoaică. • Augmentativele pot avea și efecte stilistice (nu prea variate), în general peiorative, uneori de mirare, dar niciodată de admirație: vulpoi, bărbătoi, petrecanie. Uneori nuanța peiorativă e combinată cu sensul primitivului: bețivan, golan, grosolan, țopârlan. • În unele cazuri, sensul augmentativ este condiționat sau asociat cu sensul colectiv*: apăraie, apărie, colbăraie, fleșcăraie. În asemenea cazuri, s-a remarcat (I. Iordan) simbolismul fonetic, bazat pe vocalele a, o, ă. A.B.V.