AUGMENTATÍV, -Ă, augmentativi, -e, adj., s. n. 1. (Afix) care servește la formarea unui cuvânt nou denumind un obiect de dimensiuni mai mari decât ale obiectului desemnat prin cuvântul de bază. 2. (Cuvânt) care este format cu un augmentativ (1). [Pr.: aug-] – Din fr. augmentatif.

augmentativ, ~ă sn, a [At: DA / P: aug~ / Pl: ~i, ~e / E: fr augmentatif] 1-2 (Afix) care formează un cuvânt nou, denumind un obiect cu dimensiuni crescute sau însușiri superioare față de baza de derivare. 3-4 (Cuvânt) format cu augmentativ (1).

AUGMENTATÍV, -Ă, augmentativi, -e, adj., s. n. 1. (Afix) care servește la formarea unui cuvânt nou denumind un obiect de dimensiuni mai mari decât ale obiectului desemnat prin cuvântul de bază. 2. (Cuvânt) care este format cu un augmentativ (1). – Din fr. augmentatif.

AUGMENTATÍV, -Ă, augmentativi, -e, adj. (Despre sufixe și cuvinte derivate cu sufixe) Care arată (de obicei cu nuanță depreciativă) o creștere, o mărire a dimensiunilor unui obiect, a gradului însușirilor sale etc. Sufix augmentativ. «Băiețoi» este o formă augmentativă a cuvîntului a băiat». ◊ (Substantivat) «Căsoi» este augmentativul lui «casă». – Pronunțat: aug-men-.

AUGMENTATÍV, -Ă, augmentativi, -e, adj. (Despre sufixe sau cuvinte; adesea substantivat) Care arată (cu nuanță depreciativă) o creștere a dimensiunilor unui obiect, a gradului însușirilor lui etc. [Pr.: aug-] – Fr. augmentatif.

AUGMENTATÍV, -Ă adj., s.n. (Afix) care exprimă o creștere a dimensiunilor unui obiect, a gradului însușirilor lui etc. [Pron. a-ug-. / cf. fr. augmentatif].

AUGMENTATÍV, -Ă adj., s. n. (afix) care, atașat la un substantiv, exprimă o creștere a dimensiunilor obiectului denumit; (p. ext.) (cuvânt) format cu un asemenea sufix. (< fr. augmentatif)

AUGMENTATÍV ~ă (~i, ~e) și substantival Care exprimă ideea de creștere a dimensiunilor unui obiect. Sufix ~. /<fr. augmentatif

augmentativ a. Gram. particulă sau sufix care augmentează sensul vorbei: ex. prea mare, pietroiu.

*augmentatív, -ă adj. (lat. augmentatus cu sufixu -iv; fr. augmentatif). Gram. Care arată augmentarea (mărirea) ca foarte, tare, arhi-, -an; -oĭ din „broscoĭ” e un sufix augmentativ. S. n., pl. e. Cuvînt augmentat pin aceste afixe. V. diminutiv.

augmentativ¹ (desp. aug-) adj. m., pl. augmentativi; f. augmentativă, pl. augmentative

augmentativ² (aug-) adj. m., pl. augmentativi; f. augmentativă, pl. augmentative

Augmentativ ≠ diminutiv, diminutival