atrofiere sf [At: GHEREA, CR. III, 88 / V: ~iare / Pl: ~ri / E: atrofia] (Med) 1 Slăbire. 2 Vlăguire. 3 (Rar) Uscare. 4 Micșorare. 5 Tendință spre dispariție Si: închircire, pipernicire, (rar) atrofiat¹ (5). 6 Uscare treptată a unei celule Si: atrofiat¹ (6).

ATROFIERE, atrofieri, s. f. Faptul de a se atrofia. (Fig.) Atrofierea voinței. GHEREA, ST. CR. III 88. – Pronunțat: -fi-e-.

ATROFIERE, atrofieri, s. f. Faptul de a se atrofia.

ATROFIERE s.f. Faptul de a se atrofia. [Pron. -fi-e-. / < atrofia].

ATROFIA, pers. 3 atrofiază, vb. I. Refl. 1. (Despre țesuturi sau organe) A suferi o atrofie. 2. A-și pierde vigoarea; a se degrada. [Pr.: -fi-a] – Din fr. atrophier.

atrofia vr [At: DA / Pzi: ~iez / E: fr atrophier] (D. țesuturi și organe) 1 A suferi un proces de regresiune morfo-funcțională Si: a degenera. 2 A se vlăgui. 3 (Rar) A se usca. 4 A se micșora. 5 A tinde să dispară Si: (pop) a se închirci, a se pipernici.

atrofiare sf vz atrofiere

*ATROFIA (-fiez) I. vb. tr. 🩺 A produce atrofie. II. vb. refl. 🩺 A slăbi peste măsură, a se prăpădi, a se distruge (vorb. de o parte a trupului, de un organ, etc.) [fr.].

*ATROFIARE, *ATROFIERE sf. 🩺 Faptul de a (se) atrofia.

ATROFIA, pers. 3 atrofiază, vb. I. Refl. (Despre țesuturi sau organe) A suferi o atrofie. [Pr.: -fi-a] – Din fr. atrophier.

ATROFIA, pers. 3 atrofiază, vb. I. Refl. (Despre țesuturi sau organe ale plantelor și animalelor) A-șî pierde puterea vitală, a se usca, a se închirci. – Pronunțat: -fi-a.

ATROFIA, pers. 3 atrofiază, vb. I. Refl. (Despre țesuturi sau organe) A-și pierde puterea vitală; a degenera. [Pr.: -fi-a] – Fr. atrophier.

ATROFIA vb. I. refl. A-și pierde vitalitatea, vigoarea; (despre țesuturi, organe) a se închirci. [Pron. -fi-a., p. i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. atrophier].

ATROFIA vb. refl. a suferi o atrofie; a-și pierde vitalitatea, vigoarea; a se degenera. (< fr. atrophier)

A SE ATROFIA pers. 3 se ~ază intranz. (despre țesuturi, organe) A suferi o atrofie. [Sil. a-tro-fi-a] /<fr. atrophier

atrofià v. a slăbi, a scădea puterile.

*atrofiéz v. tr. (d. atrofie; fr. atrophier). Cauzez atrofie. V. refl. Un organ lăsat mult timp în părăsire se atrofiază.

atrofiere (desp. a-tro-fi-e-) s. f., g.-d. art. atrofierii; pl. atrofieri

atrofiere (a-tro-fi-e-) s. f., g.-d. art. atrofierii; pl. atrofieri

atrofiere s. f. (sil. -tro-fi-e-), g.-d. art. atrofierii; pl. atrofieri

atrofia (a se ~) (desp. a-tro-fi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se atrofiază, imperf. 3 pl. se atrofiau; conj. prez. 3 să se atrofieze; ger. atrofiindu-se (desp. -fi-in-)

!atrofia (a se ~) (a-tro-fi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se atrofiază, 1 pl. ne atrofiem (-fi-em); conj. prez. 3 să se atrofieze; ger. atrofiindu-se (-fi-in-)

atrofia vb. (sil. -tro-fi-a), ind. prez. 3 sg. și pl. atrofiază, 1 pl. atrofiem (sil. -fi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. atrofieze; ger. atrofiind (sil. -fi-ind)

atrofia (ind. prez. 3 sg. și pl. atrofiază, 1 pl. atrofiem, ger. atrofiind)

ATROFIERE s. v. atrofie.

ATROFIERE s. (MED.) atrofie, degenerare, degenerație, degenerescență. (~ unui organ.)

ATROFIA vb. (MED.) a degenera, (înv. și pop.) a seca, a se usca. (I s-a ~ mâna.)

ATROFIA vb. (MED.) a degenera, (înv. și pop.) a seca, a se usca. (I s-a ~ mîna.)