ATROFIA, pers. 3 atrofiază, vb. I. Refl. 1. (Despre țesuturi sau organe) A suferi o atrofie. 2. A-și pierde vigoarea; a se degrada. [Pr.: -fi-a] – Din fr. atrophier.

atrofia vr [At: DA / Pzi: ~iez / E: fr atrophier] (D. țesuturi și organe) 1 A suferi un proces de regresiune morfo-funcțională Si: a degenera. 2 A se vlăgui. 3 (Rar) A se usca. 4 A se micșora. 5 A tinde să dispară Si: (pop) a se închirci, a se pipernici.

*ATROFIA (-fiez) I. vb. tr. 🩺 A produce atrofie. II. vb. refl. 🩺 A slăbi peste măsură, a se prăpădi, a se distruge (vorb. de o parte a trupului, de un organ, etc.) [fr.].

ATROFIA, pers. 3 atrofiază, vb. I. Refl. (Despre țesuturi sau organe) A suferi o atrofie. [Pr.: -fi-a] – Din fr. atrophier.

ATROFIA, pers. 3 atrofiază, vb. I. Refl. (Despre țesuturi sau organe ale plantelor și animalelor) A-șî pierde puterea vitală, a se usca, a se închirci. – Pronunțat: -fi-a.

ATROFIA, pers. 3 atrofiază, vb. I. Refl. (Despre țesuturi sau organe) A-și pierde puterea vitală; a degenera. [Pr.: -fi-a] – Fr. atrophier.

ATROFIA vb. I. refl. A-și pierde vitalitatea, vigoarea; (despre țesuturi, organe) a se închirci. [Pron. -fi-a., p. i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. atrophier].

ATROFIA vb. refl. a suferi o atrofie; a-și pierde vitalitatea, vigoarea; a se degenera. (< fr. atrophier)

A SE ATROFIA pers. 3 se ~ază intranz. (despre țesuturi, organe) A suferi o atrofie. [Sil. a-tro-fi-a] /<fr. atrophier

atrofià v. a slăbi, a scădea puterile.

ATROFIE s. f. Degenerare morfologică și funcțională a unui țesut sau a unui organ. – Din fr. atrophie, lat. atrophia.

atrofie sf [At: DA / Pl: ~ii / E: fr atrophie] (Med) Degenerare a unei părți a corpului sau a unui organ care, nemaifuncționând, nu mai este hrănit de circulația sângelui Si: degenerare, (înv) consumpțiune.

*ATROFIE sf. Slăbirea peste măsură, distrugerea unei părți a trupului, a unui organ, etc. [fr.].

ATROFIE, atrofii, s. f. Degenerare morfologică și funcțională a unui țesut sau a unui organ. – Din fr. atrophie, lat. atrophia.

ATROFIE, atrofii, s. f. Micșorare a volumului unei celule sau al unui organ, din cauza inactivității sau în urma unor tulburări de nutriție; închircire. Atrofia mușchilor.

ATROFIE, atrofii, s. f. Micșorare a volumului unei celule sau unui organ din cauza inactivității sau în urma unor tulburări de nutriție. – Fr. atrophie (lat. lit. atrophia).

ATROFIE s.f. Micșorare a volumului și a puterii unei celule, a unui țesut, a unui organ etc., cauzată de inactivitate sau de tulburări de nutriție. [Gen. -iei. / < fr. atrophie, cf. lat. atrophia < gr. a – fără, trophe – hrană].

ATROFIE¹ s. f. reducere a volumului și puterii unui țesut sau organ, cauzată de inactivitate sau de tulburări de nutriție. (< fr. atrophie, lat., gr. atrophia)

ATROFIE f. Degenerare morfologică și funcțională a unui țesut sau organ, cauzată de tulburări de nutriție sau de inactivitate. ~a nervului optic. /<lat. atrophia, fr. atrophie

atrofie f. slăbirea sau lâncezirea unei părți a corpului.

*atrofíe f. (vgr. atrophia, d. a-, fără, și trophé, nutriment). Med. Mare slăbire a unuĭ organ nehrănit saŭ neîntrebuințat mult timp.

*atrofiéz v. tr. (d. atrofie; fr. atrophier). Cauzez atrofie. V. refl. Un organ lăsat mult timp în părăsire se atrofiază.

atrofia (a se ~) (desp. a-tro-fi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se atrofiază, imperf. 3 pl. se atrofiau; conj. prez. 3 să se atrofieze; ger. atrofiindu-se (desp. -fi-in-)

!atrofia (a se ~) (a-tro-fi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se atrofiază, 1 pl. ne atrofiem (-fi-em); conj. prez. 3 să se atrofieze; ger. atrofiindu-se (-fi-in-)

atrofia vb. (sil. -tro-fi-a), ind. prez. 3 sg. și pl. atrofiază, 1 pl. atrofiem (sil. -fi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. atrofieze; ger. atrofiind (sil. -fi-ind)

atrofia (ind. prez. 3 sg. și pl. atrofiază, 1 pl. atrofiem, ger. atrofiind)

atrofie (desp. a-tro-) s. f., art. atrofia, g.-d. atrofii, art. atrofiei

atrofie (a-tro-) s. f., art. atrofia, g.-d. atrofii, art. atrofiei

atrofie s. f. (sil. -tro-) → trofie

ATROFIA vb. (MED.) a degenera, (înv. și pop.) a seca, a se usca. (I s-a ~ mâna.)

ATROFIA vb. (MED.) a degenera, (înv. și pop.) a seca, a se usca. (I s-a ~ mîna.)

ATROFIE s. (MED.) atrofiere, degenerare, degenerație, degenerescență. (~ unui țesut.)

ATROFIE s. (MED.) atrofiere, degenerare, degenerație, degenerescență. (~ unui țesut.)