aterizare sf [At: ENC. TEHN. I, 199 / V: ~isa~ / Pl: ~zări / E: ateriza] 1 (D. avioane) Efectuare a operațiilor necesare pentru ajungerea și oprirea pe sol Si: aterizaj (1), (rar) aterizat¹ (1). 2 (Îs) Tren de - Sistem de două sau trei roți cu care avionul rulează pe teren. 3 (D. oameni; fig) Sosire pe neașteptate Si: (rar) aterizat¹. 4 (Mar; d. nave) Acostare. 5 (Mar) Determinare pe hartă a punctului unde se va acosta Si: (rar) aterizat¹ (5). 6 (Spt) Atingere a pământului după un salt Si: (rar) aterizat¹ (6).

ATERIZÁRE, aterizări, s. f. Acțiunea de a ateriza. Pilotul execută manevrele pentru aterizare.

ATERIZÁRE, aterizări, s. f. Acțiunea de a ateriza.

ATERIZÁRE s.f. Acțiunea de a ateriza; luarea contactului cu pământul de către un avion după zbor; aterizaj. ◊ Tren de aterizare = sistem de două sau de trei roți cu ajutorul căruia avionul rulează pe teren. ♦ (Sport) Luarea contactului cu pământul după săritură. [<ateriza].

ATERIZÁRE ~ări f. 1) v. A ATERIZA. 2) Operații efectuate de o navă pentru a ajunge în raza de vizibilitate a unui reper de pe uscat. /v. a ateriza

ateriza vi [At: CAZIMIR, P. 151 / V: ~isa / Pzi: ~zez / E: fr atterrir] 1 (D. avioane) A efectua toate operațiile necesare pentru a reveni și a se opri pe sol. 2 (D. oameni; fig) A sosi pe neașteptate. 3 (Arg; îe) A-i ~ cuiva vreo două focuri A-i da câteva palme. 4 (Înv; îe) A ~ cu briciul A poticni briciul de obraz, la bărbierit, lăsând semne. 5 (Mrn; d. nave) A se apropia de țărm și a acosta. 6 (Mrn) A descoperi, de pe mare, țărmul, și a însemna pe hartă punctul unde nava va acosta. 7 (Spt) A atinge pământul după un salt.

ATERIZÁ, aterizez, vb. I. Intranz. (Despre avioane) A lua contact cu pămîntul coborînd din zbor și rulînd pînă la punctul de oprire. Din cauza vremii nefavorabile, avioanele au fost silite să aterizeze.

ATERIZÁ, aterizez, vb. I. Intranz. (Despre avioane) A lua contact cu pământul coborând din zbor și rulând până la oprire. – După fr. atterrir.

ATERIZÁ vb. I. intr. (Despre avioane) A lua contact cu pământul după zbor, mergând pe roți până la oprire; (despre nave) a lua contact vizual cu uscatul (venind din larg) și a-l identifica. ♦ (Sport) A lua contact cu solul după o săritură. [Cf. fr. atterrir].

ATERIZÁ vb. tr. 1. (despre aeronave) a reveni pe pământ, după zbor. ◊ (despre nave) a lua contact vizual cu uscatul, venind dinspre larg. 2. (sport) a lua contact cu solul după o săritură. (după fr. atterrir)

A ATERIZÁ ~éz tranz. 1) (despre nave aeriene) A se așeza pe pământ. 2) sport A lua contact cu solul după o săritură. 3) (despre nave maritime) A lua contact vizual cu uscatul. /<fr. atterir

*ateriséz orĭ -zéz v. intr. (fr. atterrir-attérissant). Mă scobor pe pămînt, vorbind de aeroplane. V. amerisez.

aterizáre s. f., g.-d. art. aterizắrii; pl. aterizắri

aterizáre s. f., g.-d. art. aterizării; pl. aterizări

aterizá (a ~) vb., ind. prez. 3 aterizeáză

aterizá vb., ind. prez. 1 sg. aterizéz, 3 sg. și pl. aterizeáză

ATERIZÁRE s. (AV.) aterizaj. (~ turboreactorului.)

ATERIZARE s. (AV.) aterizaj. (~ turboreactorului.)