2 intrări
26 de definiții (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ATÂRNÁRE, atârnări, s. f. Acțiunea de a (se) atârna și rezultatul ei; dependență de cineva sau de ceva. – V. atârna.
ATÂRNÁRE, atârnări, s. f. Acțiunea de a (se) atârna și rezultatul ei; dependență de cineva sau de ceva. – V. atârna.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
atârnare sf [At: LB / Pl: ~nări / E: atârna] 1 Suspendare de ceva Si: (rar) atârnat1 (1), atârnătură (1). 2 (Fig) Nădăjduire în ceva Si: (rar) atârnat1 (2), atârnătură (2). 3 Agățare a ceva Si: (rar) atârnat1(3), atârnătură (3). 4 (Nob) Spânzurare. 5 Agățare cu mâinile de ceva Si: (rar) atârnat1 (5), atârnătură (5). 6 (Fig) Rugăminte stăruitoare Si: (rar) atârnat1 (6), atârnătură (6). 7 Aplecare sub o povară Si: (rar) atârnat1 (7), atârnătură (7). 8 (Rar) Apăsare a cuiva spre pământ Si: (rar) atârnat1 (8), atârnătură (8). 9 Greutate mare Si: (rar) atârnat1 (9), atârnătură (9). 10 Preț mare Si: (rar) atârnat1 (10), atârnătură (10). 11 Nehotărâre. 12 Lene. 13 Dependență. 14 Proveniență.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ATÂRNÁRE, atârnări, s. f. Acțiunea de a (se) atârna și rezultatul ei; agățare, suspendare; dependență de cineva sau de ceva.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
atârnare f. 1. agățare, aninare; 2. supunere, dependență.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ATÂRNÁ, atấrn, vb. I I. 1. Intranz. A sta suspendat, a cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva). 2. Tranz. A agăța, a suspenda de un cârlig, de un cui etc., lăsând să cadă liber în jos. 3. Refl. A se agăța de cineva sau de ceva. II. Intranz. 1. A se apleca spre pământ sub o povară sau din lipsă de putere. Crengile atârnă de rod. 2. A avea o anumită greutate (relativ mare); a cântări (mult). III. Intranz. A depinde de cineva sau de ceva. – A3 + târn.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
atârna [At: P. MAIOR, IST. 255/32 / Pzi: atârn / E: a2 + -târn] 1 vi A cădea liber în jos, fiind suspendat, prins de ceva. 2 vi (Fig) A nădăjdui în ceva. 3 vi (Nob; d. vreme) A fi gata să plouă. 4 vt A pune un obiect astfel încât să atârne (1). 5 vt (Îrg; îe) A-i ~ cuiva belciugul (sau reg, cinghelu, ori, rar, iabașaua) de nas A supune pe cineva. 6 vt (Îe) A-i ~ cuiva lingura (sau lingurile) de gât A nu da cuiva (carea întârziat) de mâncare. 7 vt (Nob) A spânzura un condamnat. 8 vr A se agăța (cu mâinile de ceva). 9 vr (Fig) A se ruga stăruitor de cineva. 10 vr A se apleca sub propria greutate. 11 vr A se apleca sub o povară. 12 vt (Rar) A apăsa pe cineva spre pământ. 13 vi (Nob) A fi beat. 14 vi A trage greu la cântar. 15 vi (Fig) A fi de mare preț. 16 vri A șovăi între două alternative. 17 vi (Îe) A ~ de azi până mâine A fi nehotărât. 18 vi (Îae) A fi leneș. 19 vi A depinde de... 20 vi (Îe) A ~ la (sau de) mâna (ori voia, mila etc.) altuia A fi la cheremul altuia. 21 vt A face pe cineva să depindă de ceva. 22 vi A proveni de undeva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ATÂRNÁ, atấrn, vb. I. I. 1. Intranz. A sta suspendat, a cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva). 2. Tranz. A agăța, a suspenda de un cârlig, de un cui etc., lăsând să cadă liber în jos. 3. Refl. A se agăța de cineva sau ceva. II. Intranz. 1. A se apleca spre pământ sub o povară sau din lipsă de putere. Crengile atârnă de rod. 2. A avea o anumită greutate (relativ mare); a cântări (mult). III. Intranz. A depinde de cineva sau de ceva. – A3 + târn.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
ATÎRNÁ, atî́rn, vb. I. I. 1. Intranz. A cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva). Lumina se cufunda și se pierdea fără urmă în scoarțele bătrînești, pălite, care atîrnau pe pereți. DUMITRIU, B. F. 36. Din ramură în ramură, cînd atîrnat cu mîinile, cînd cu picioarele... încleștate, ajunse pînă în vîrf. ISPIRESCU, L. 212. De inima căruței atîrnau păcornița cu feleștiocul și posteuca. CREANGĂ, P. 106. Brațul ei atîrnă leneș peste marginea de pat. EMINESCU, O. I 79. Purta un benișel de felendreș... a căruia mînice atîrnau dinapoi. NEGRUZZI, S. I 145. ◊ (Pleonastic) [Buza] cea dedesubt atîrna în jos, de-i acoperea pîntecele. CREANGĂ, P. 244. ◊ Fig. Era cerul vînăt și era lumina zilei fumurie. Atîrna ploaia. PAS, L. I 261. Vremea atîrnă... Soarele luptă, Norii țin piept. TOMA, C. V. 302. La răsărit pe cer atîrna o uriașă perdea de flăcări. REBREANU, R. II 105. 2. Tranz. A agăța, a anina, a suspenda, făcînd să cadă liber în jos. își atirnă tolba cu săgețile la spate. ISPIRESCU, L. 74. În tine [codrule] cînd intrai, Numai o creangă tăiai, Armele de-mi atîrnai. ALECSANDRI, P. P. 263. Atîrnă pe coapsa stîngă o sabie încovoiată. NEGRUZZI, S. I 23. De arme se descingea, Sus prin crăci mi le-atîrna, Apoi tovarăși chema Și la masă mi-i poftea. ANT. LIT. POP. I 461. ◊ Fig. (Neobișnuit) Era tîrziu și somnul începuse a-mi atîrna greu pleoapele peste ochi. HOGAȘ, DR. 255. ◊ Expr. A-i atîrna (cuiva) lingurile de gît v. lingură. ♦ (Neobișnuit) A spînzura (un condamnat). Cu moarte să se omoare, în furci să-l atîrne. ISPIRESCU, L. 121. 3. Refl. A se agăța de cineva sau de ceva, a se prinde (cu mîinile). Copilul se atîrnă de gîtul tatălui. ◊ Fig. Din încrețirea lungii rochii Răsai ca marmura în loc S-atîrnă sufleiu-mi de ochii Cei plini de lacrimi și noroc. EMINESCU, O. I 117. II. Intranz. 1. A se apleca spre pămînt sub o povară sau din lipsă de putere (nemaiputînd sta drept). Crengile încărcate cu fructe atîrnau la pămînt. 2. A trage greu (la cîntar), a cîntări (mult), a avea o greutate (relativ) mare; fig. a valora, a prețui. Am 60 kg; dar mai atîrnă și îmbrăcămintea ceva. ▭ Puindu-le în cumpănă, i se păru că atîrnă mai mult vorbele femeii. ISPIRESCU, U. 28. III. Intranz. A fi dependent de cineva, a fi sub ascultarea sau stăpînirea cuiva. Ce este mai plăcut decît a nu atîrna de nime. ALECSANDRI, T. 572. ♦ A depinde de ceva, a fi condiționat de ceva. De la asta atîrnă soarta ta de față și viitoare. NEGRUZZI, S. I 230. ♦ (Impersonal) [Hainele] m-ar interesa întrucîtva. Atîrnă și de preț. SADOVEANU, P. M. 163.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ATÂRNÁ, atấrn, vb. I. I. 1. Intranz. A cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva). 2. Tranz. A agăța, a suspenda, făcând să cadă liber în jos. 3. Refl. A se agăța de cineva sau de ceva; a se prinde. II. Intranz. 1. A se apleca spre pământ sub o povară sau din lipsă de putere. Crengile atârnă la pământ. 2. A avea o greutate (relativ) mare; a cântări (mult). III. Intranz. A depinde de cineva sau de ceva. – Din a3 + târn.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
A ATÂRNÁ atârn 1. intranz. 1) A sta suspendat fiind prins sau agățat de ceva. 2) A se apleca spre pământ (din cauza unei greutăți sau a lipsei de putere). 3) A fi în stare de dependență (față de ceva sau de cineva). 2. tranz. A prinde în/sau de ceva, lăsând să cadă liber în jos; a anina; a agăța; a suspenda; a spânzura. /a + târn
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
atârnà v. 1. a agăța de sus în jos: îmi atârnai hainele de o cracă; 2. fig. a depinde: norocul, știi, atârnă de un fir de ață AL. [Poate dela târna de merinde ce se poartă pe umeri].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
atî́rn, a -á v. tr. (d. tîrnă). Spînzur, agăț, anin: a atîrna coșnița de copac. V. intr. Îs spînzurat: fructele atîrnă de ramurĭ. Fig. Depind: asta n’atîrnă de mine. V. refl. Mă agăț: m’am atîrnat de ramurĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
atîrnáre f. Agățare, aninare. Fig. Supunere, dependență: în atîrnarea cuĭva.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
atârnáre s. f., g.-d. art. atârnắrii; pl. atârnắri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
atârnáre s. f., g.-d. art. atârnării; pl. atârnări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
atârná (a ~) vb., ind. prez. 3 atấrnă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
atârná vb., ind. prez. 1 sg. atârn, 3 sg. și pl. atârnă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
ATÂRNÁRE s. 1. v. agățare. 2. v. dependență.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Atârnare ≠ independență, neatârnare
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ATÂRNÁ vb. v. avea, cântări, codi, ezita, pregeta, proveni, rezulta, spânzura, șovăi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT1) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
atârnare
- 1. Acțiunea de a (se) atârna și rezultatul ei; dependență de cineva sau de ceva.
etimologie:
- vezi atârnasurse: DEX '98 DEX '09
atârna
- surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 9 exempleexemple
- Lumina se cufunda și se pierdea fără urmă în scoarțele bătrînești, pălite, care atîrnau pe pereți. DUMITRIU, B. F. 36.surse: DLRLC
- Din ramură în ramură, cînd atîrnat cu mîinile, cînd cu picioarele... încleștate, ajunse pînă în vîrf. ISPIRESCU, L. 212.surse: DLRLC
- De inima căruței atîrnau păcornița cu feleștiocul și posteuca. CREANGĂ, P. 106.surse: DLRLC
- Brațul ei atîrnă leneș peste marginea de pat. EMINESCU, O. I 79.surse: DLRLC
- Purta un benișel de felendreș... a căruia mînice atîrnau dinapoi. NEGRUZZI, S. I 145.surse: DLRLC
- pleonastic [Buza] cea dedesubt atîrna în jos, de-i acoperea pîntecele. CREANGĂ, P. 244.surse: DLRLC
- figurat Era cerul vînăt și era lumina zilei fumurie. Atîrna ploaia. PAS, L. I 261.surse: DLRLC
- figurat Vremea atîrnă... Soarele luptă, Norii țin piept. TOMA, C. V. 302.surse: DLRLC
- La răsărit pe cer atîrna o uriașă perdea de flăcări. REBREANU, R. II 105.surse: DLRLC
-
- exemple
- Își atîrnă tolba cu săgețile la spate. ISPIRESCU, L. 74.surse: DLRLC
- În tine [codrule] cînd intrai, Numai o creangă tăiai, Armele de-mi atîrnai. ALECSANDRI, P. P. 263.surse: DLRLC
- Atîrnă pe coapsa stîngă o sabie încovoiată. NEGRUZZI, S. I 23.surse: DLRLC
- De arme se descingea, Sus prin crăci mi le-atîrna, Apoi tovarăși chema Și la masă mi-i poftea. ANT. LIT. POP. I 461.surse: DLRLC
- figurat neobișnuit Era tîrziu și somnul începuse a-mi atîrna greu pleoapele peste ochi. HOGAȘ, DR. 255.surse: DLRLC
- exemple
- Cu moarte să se omoare, în furci să-l atîrne. ISPIRESCU, L. 121.surse: DLRLC
-
-
- exemple
- Copilul se atârnă de gâtul tatălui.surse: DLRLC
- figurat Din încrețirea lungii rochii Răsai ca marmura în loc – S-atîrnă sufleiu-mi de ochii Cei plini de lacrimi și noroc. EMINESCU, O. I 117.surse: DLRLC
-
- surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exempleexemple
- Crengile atârnă de rod.surse: DEX '09 DEX '98
- Crengile încărcate cu fructe atârnau la pământ.surse: DLRLC
-
- surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exempluexemple
- Am 60 kg; dar mai atârnă și îmbrăcămintea ceva.surse: DLRLC
- surse: DLRLC un exempluexemple
- Puindu-le în cumpănă, i se păru că atîrnă mai mult vorbele femeii. ISPIRESCU, U. 28.surse: DLRLC
-
-
- surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exempleexemple
- Ce este mai plăcut decît a nu atîrna de nime! ALECSANDRI, T. 572.surse: DLRLC
- De la asta atîrnă soarta ta de față și viitoare. NEGRUZZI, S. I 230.surse: DLRLC
- impersonal [Hainele] m-ar interesa întrucîtva. Atîrnă și de preț. SADOVEANU, P. M. 163.surse: DLRLC
-
etimologie:
- A + târnsurse: DEX '09 DEX '98