2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ástru sm [At: CULIANU, C. 3 / Pl: aștri și -re sn, (îvr) -ri sm / E: fr astre, lat astrum] 1 Corp luminos vizibil pe bolta cerească. 2 Stea sau planetă situată în cosmos.

ÁSTRU, aștri, s. m. Corp situat pe bolta cerească (stea, planetă etc.). [Pl. și: (n.) astre] – Din fr. astre, lat. astrum.

ÁSTRU, aștri, s. m. Corp situat pe bolta cerească (stea, planetă etc.). [Pl. și: (n.) astre] – Din fr. astre, lat. astrum.

ÁSTRU, aștri, s. m. Nume dat stelelor și planetelor; corp ceresc. Cîini răzleți... urlau spre astrul uriaș, rotund, care umpluse de vrajă fîntînile, pîraiele și se afundase, pe sub umbre, în grădini. CAMILAR, N. II 24. Iubirea, pentru tine, din cer răpind doi aștri, Îi coborî în lume schimbați în ochi albaștri. BELDICEANO, P. 133. – Pl. și: astri (CAMIL PETRESCU, T. II 187), (s. n.) astre (TOMA, C. V. 112).

ÁSTRU, aștri, s. m. Corp ceresc; stea, planetă. [Pl. și: (n.) astre] – Fr. astre (lat. lit. astrum).

ÁSTRU s.m. Nume dat stelelor și planetelor; corp ceresc. [Pl. aștri, (s.n.) astre. / < lat. astrum, cf. it. astro, fr. astre < gr. astron].

-ÁSTRU2 suf. „peiorativ, depreciativ”. (< fr. -astre, it. -astro, cf. lat. astrum)

ÁSTRU1 s. m. / s. n. 1. corp ceresc natural. 2. (fig.) creator, artist cu un mare renume. (< fr. astre, lat. astrum, gr. astron)

ÁSTRU aștri m. Corp ceresc care poate fi observat datorită luminii pe care o emite sau o reflectă. [Sil. as-tru] /<lat. astrum, fr. astre

astru n. 1. orice corp ceresc; 2. fig. om ilustru.

*astru n., pl. e și rar m., pl. aștri (lat. astrum, d. vgr. astron. V. stea). Stea. Fig. Om ilustru. Femeĭe frumoasă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!ástru s. m., art. ástrul; pl. áștri, art. áștrii

ástru s. m. / s. n., pl. m. áștri / n. ástre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÁSTRU s. (ASTRON.) corp ceresc.

ASTRU s. (ASTRON.) corp ceresc.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ástru (aștri), s. m. – Corp situat pe bolta cerească. – Var. n. Fr. astre.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

NEC PLURIBUS IMPAR (lat.) nu inegal mai multor (aștri) – Deviză (cu sensul de „superior”, „fără pereche”) înscrisă pe emblema regală al lui Ludovic al XIV-lea, care reprezenta un soare luminînd întregul Glob. Chintesență a orgoliului nemăsurat.

Intrare: astru (s.m.)
astru1 (s.m. -ștri) substantiv masculin
substantiv masculin (M63)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • astru
  • astrul
  • astru‑
plural
  • aștri
  • aștrii
genitiv-dativ singular
  • astru
  • astrului
plural
  • aștri
  • aștrilor
vocativ singular
plural
astru3 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N37)
Surse flexiune: Ortografic, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • astru
  • astrul
  • astru‑
plural
  • astre
  • astrele
genitiv-dativ singular
  • astru
  • astrului
plural
  • astre
  • astrelor
vocativ singular
plural
astru2 (s.m. -stri) substantiv masculin
substantiv masculin (M62)
Surse flexiune: MDO, MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • astru
  • astrul
  • astru‑
plural
  • astri
  • astrii
genitiv-dativ singular
  • astru
  • astrului
plural
  • astri
  • astrilor
vocativ singular
plural
Intrare: astru (suf.)
astru4 (suf.) element de compunere sufix
sufix (I7-S)
  • astru
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

astru (s.m.)

  • 1. Corp situat pe bolta cerească (stea, planetă etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Cîini răzleți... urlau spre astrul uriaș, rotund, care umpluse de vrajă fîntînile, pîraiele și se afundase, pe sub umbre, în grădini. CAMILAR, N. II 24.
      surse: DLRLC
    • Iubirea, pentru tine, din cer răpind doi aștri, Îi coborî în lume schimbați în ochi albaștri. BELDICEANU, P. 133.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat Creator, artist cu un mare renume.
    surse: MDN '00

etimologie:

astru (suf.)

  • 1. Element de compunere cu sensul „peiorativ, depreciativ”.
    surse: MDN '00

etimologie: