astru sm [At: CULIANU, C. 3 / Pl: aștri și -re sn, (îvr) -ri sm / E: fr astre, lat astrum] 1 Corp luminos vizibil pe bolta cerească. 2 Stea sau planetă situată în cosmos.

*ASTRU (pl. -tre) sn. 💫 Corp ceresc, stea: Cîtă depărtare, Doamne, de la vierme pîn’ la ~! (VLAH.) [fr.].

ASTRU, aștri, s. m. Nume dat stelelor și planetelor; corp ceresc. Cîini răzleți... urlau spre astrul uriaș, rotund, care umpluse de vrajă fîntînile, pîraiele și se afundase, pe sub umbre, în grădini. CAMILAR, N. II 24. Iubirea, pentru tine, din cer răpind doi aștri, Îi coborî în lume schimbați în ochi albaștri. BELDICEANO, P. 133. – Pl. și: astri (CAMIL PETRESCU, T. II 187), (s. n.) astre (TOMA, C. V. 112).

ASTRU, aștri, s. m. Corp ceresc; stea, planetă. [Pl. și: (n.) astre] – Fr. astre (lat. lit. astrum).

ASTRU s.m. Nume dat stelelor și planetelor; corp ceresc. [Pl. aștri, (s.n.) astre. / < lat. astrum, cf. it. astro, fr. astre < gr. astron].

ASTRU¹ s. m. / s. n. 1. corp ceresc natural. 2. (fig.) creator, artist cu un mare renume. (< fr. astre, lat. astrum, gr. astron)

ASTRU aștri m. Corp ceresc care poate fi observat datorită luminii pe care o emite sau o reflectă. [Sil. as-tru] /<lat. astrum, fr. astre

astru n. 1. orice corp ceresc; 2. fig. om ilustru.

*astru n., pl. e și rar m., pl. aștri (lat. astrum, d. vgr. astron. V. stea). Stea. Fig. Om ilustru. Femeĭe frumoasă.

!astru s. m. / s. n., art. astrul; pl. m. aștri / n. astre, art. m. aștrii / n. astrele

!astru s. m., art. astrul; pl. aștri, art. aștrii

astru s. m. / s. n., pl. m. aștri / n. astre

astru, pl. aștri corectat(ă)

astru, aștri, aștrii pl. a.

ASTRU s. (ASTRON.) corp ceresc.

ASTRU s. (ASTRON.) corp ceresc.

astru (aștri), s. m. – Corp situat pe bolta cerească. – Var. n. Fr. astre.

NEC PLURIBUS IMPAR (lat.) nu inegal mai multor (aștri) – Deviză (cu sensul de „superior”, „fără pereche”) înscrisă pe emblema regală al lui Ludovic al XIV-lea, care reprezenta un soare luminînd întregul Glob. Chintesență a orgoliului nemăsurat.

Nec pluribus impar (lat. „Nu-i egal mai multora”) – în înțelesul de „superior tuturora”, „fără pereche”. A fost deviza lui Ludovic al XIV-lea, supranumit „regele-soare”. El își alesese ca emblemă un soare care, prin razele lui, răspîndea cuvintele de mai sus deasupra globului pămîntesc. Ministrul său Louvois explica deviza prin: „Singur împotriva tuturor”. În Memoriile sale, Ludovic al XIV-lea îi dă însă altă interpretare: „Voi ajunge să strălucesc și deasupra altor lumi”, în sensul că el se considera deasupra tuturor oamenilor. E o expresie care se folosește ca o culme a trufiei, a orgoliului. IST.