3 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ASTENÍE, astenii, s. f. (Med.) Stare de oboseală intensă și prelungită, însoțită de slăbiciune fizică, de scăderea capacității de lucru intelectual etc. – Din fr. asthénie.

ASTENÍE, astenii, s. f. (Med.) Stare de oboseală intensă și prelungită, însoțită de slăbiciune fizică, de scăderea capacității de lucru intelectual etc. – Din fr. asthénie.

astenie sf [At: DA / Pl: ~ii / E: fr asthénie] 1 Stare patologică de oboseală intensă și prelungită, însoțită de slăbiciune fizică, de scăderea capacității de lucru intelectual. 2 (Fam) Stare de irascibilitate și proastă dispoziție permanentă.

ASTÉNIE s. f. Slăbire generală a organismului, lipsă a puterilor (fizice sau psihice); slăbiciune, istovire. Astenie nervoasă.

ASTENÍE s. f. Slăbire generală a organismului, lipsă de putere (fizică sau psihică). – Fr. asthénie (< gr.).

ASTENÍE s.f. Slăbire generală a organismului; slăbiciune, istovire. [< fr. asthénie, cf. gr. a – fără, sthenos – putere].

-ASTENÍE2 elem. asten(o)-.

ASTENÍE1 s. f. stare patologică de slăbiciune și oboseală anormală a organismului. (< fr. asthénie, gr. astheneia)

ASTENÍE ~i f. Stare patologică manifestată prin oboseală intensă și slăbiciune; lipsă de putere fizică și psihică. [G.-D. asteniei] /<fr. asthénie

astenia vtr [At: DN3 / Pzi: ~iez / E: astenie] 1-2 A (se) asteniza (1- 2).

ASTENIÁ vb. I. tr., refl. A (se) asteniza. [Pron. -ni-a, p. i. -iez, 3, 6 -iază, 4 -iem, ger. -iind. / < asteni(c) + -a].

ASTEN(O)-, -ASTENÍE elem. „oboseală, slăbire”. (< fr. asthén/o/-, -asthénie, cf. gr. asthenos)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

asteníe s. f., art. astenía, g.-d. art. asteníei; pl. asteníi, art. asteníile

asteníe s. f., art. astenía, g.-d. art. asteníei; pl. asteníi, art. asteníile


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

-ASTENIE „oboseală, istovire”. ◊ gr. astheneia „debilitate, slăbiciune” > fr. -asthénie, germ. id. > rom. -astenie.

Intrare: astenie (s.f.)
astenie1 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • astenie
  • astenia
plural
  • astenii
  • asteniile
genitiv-dativ singular
  • astenii
  • asteniei
plural
  • astenii
  • asteniilor
vocativ singular
plural
Intrare: astenie (suf.)
astenie2 (suf.) element de compunere sufix
sufix (I7-S)
  • astenie
Intrare: astenia
verb (VT211)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • astenia
  • asteniere
  • asteniat
  • asteniatu‑
  • asteniind
  • asteniindu‑
singular plural
  • astenia
  • asteniați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • asteniez
(să)
  • asteniez
  • asteniam
  • asteniai
  • asteniasem
a II-a (tu)
  • asteniezi
(să)
  • asteniezi
  • asteniai
  • asteniași
  • asteniaseși
a III-a (el, ea)
  • astenia
(să)
  • astenieze
  • astenia
  • astenie
  • asteniase
plural I (noi)
  • asteniem
(să)
  • asteniem
  • asteniam
  • asteniarăm
  • asteniaserăm
  • asteniasem
a II-a (voi)
  • asteniați
(să)
  • asteniați
  • asteniați
  • asteniarăți
  • asteniaserăți
  • asteniaseți
a III-a (ei, ele)
  • astenia
(să)
  • astenieze
  • asteniau
  • astenia
  • asteniaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

astenie (s.f.)

  • 1. medicină Stare de oboseală intensă și prelungită, însoțită de slăbiciune fizică, de scăderea capacității de lucru intelectual etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: istovire slăbiciune un exemplu
    exemple
    • Astenie nervoasă.
      surse: DLRLC

etimologie: