asteníe sf [At: DA / Pl: ~ii / E: fr asthénie] 1 Stare patologică de oboseală intensă și prelungită, însoțită de slăbiciune fizică, de scăderea capacității de lucru intelectual. 2 (Fam) Stare de irascibilitate și proastă dispoziție permanentă.

ASTENÍE, astenii, s. f. (Med.) Stare de oboseală intensă și prelungită, însoțită de slăbiciune fizică, de scăderea capacității de lucru intelectual etc. – Din fr. asthénie.

ASTENÍE, astenii, s. f. (Med.) Stare de oboseală intensă și prelungită, însoțită de slăbiciune fizică, de scăderea capacității de lucru intelectual etc. – Din fr. asthénie.

ASTÉNIE s. f. Slăbire generală a organismului, lipsă a puterilor (fizice sau psihice); slăbiciune, istovire. Astenie nervoasă.

ASTENÍE s. f. Slăbire generală a organismului, lipsă de putere (fizică sau psihică). – Fr. asthénie (< gr.).

asteníe s. f., art. astenía, g.-d. art. asteníei; pl. asteníi, art. asteníile

asteníe s. f., art. astenía, g.-d. art. asteníei; pl. asteníi, art. asteníile

ASTENÍE s.f. Slăbire generală a organismului; slăbiciune, istovire. [< fr. asthénie, cf. gr. a – fără, sthenos – putere].

ASTENÍE¹ s. f. stare patologică de slăbiciune și oboseală anormală a organismului. (< fr. asthénie, gr. astheneia)

-ASTENÍE² elem. asten(o)-.

ASTENÍE ~i f. Stare patologică manifestată prin oboseală intensă și slăbiciune; lipsă de putere fizică și psihică. [G.-D. asteniei] /<fr. asthénie

asteniá vtr [At: DN³ / Pzi: ~iéz / E: astenie] 1-2 A (se) asteniza (1- 2).

ASTENIÁ vb. I. tr., refl. A (se) asteniza. [Pron. -ni-a, p.i. -iez, 3, 6 -iază, 4 -iem, ger. -iind. / < asteni(c) + -a].

ASTEN(O)-, -ASTENÍE elem. „oboseală, slăbire”. (< fr. asthén/o/-, -asthénie, cf. gr. asthenos)

-ASTENIE „oboseală, istovire”. ◊ gr. astheneia „debilitate, slăbiciune” > fr. -asthénie, germ. id. > rom. -astenie.