3 intrări

15 definiții

ASTENÍE, astenii, s. f. (Med.) Stare de oboseală intensă și prelungită, însoțită de slăbiciune fizică, de scăderea capacității de lucru intelectual etc. – Din fr. asthénie.

ASTENÍE, astenii, s. f. (Med.) Stare de oboseală intensă și prelungită, însoțită de slăbiciune fizică, de scăderea capacității de lucru intelectual etc. – Din fr. asthénie.

ASTÉNIE s. f. Slăbire generală a organismului, lipsă a puterilor (fizice sau psihice); slăbiciune, istovire. Astenie nervoasă.

ASTENÍE s. f. Slăbire generală a organismului, lipsă de putere (fizică sau psihică). – Fr. asthénie (< gr.).

asteníe s. f., art. astenía, g.-d. art. asteníei; pl. asteníi, art. asteníile

asteníe s. f., art. astenía, g.-d. art. asteníei; pl. asteníi, art. asteníile

asteníe sf [At: DA / Pl: -ii / E: fr asthénie] 1 Stare patologică de oboseală intensă și prelungită, însoțită de slăbiciune fizică, de scăderea capacității de lucru intelectual. 2 (Fam) Stare de irascibilitate și proastă dispoziție permanentă.

ASTENÍE s.f. Slăbire generală a organismului; slăbiciune, istovire. [< fr. asthénie, cf. gr. a – fără, sthenos – putere].

ASTENÍE1 s. f. stare patologică de slăbiciune și oboseală anormală a organismului. (< fr. asthénie, gr. astheneia)

ASTENÍE ~i f. Stare patologică manifestată prin oboseală intensă și slăbiciune; lipsă de putere fizică și psihică. [G.-D. asteniei] /<fr. asthénie

asteniá vtr [At: DN3 / Pzi: -iez / E: astenie] 1-2 A (se) asteniza (1- 2).

ASTENIÁ vb. I. tr., refl. A (se) asteniza. [Pron. -ni-a, p.i. -iez, 3, 6 -iază, 4 -iem, ger. -iind. / < asteni(c) + -a].

-ASTENÍE2 elem. asten(o)-.

ASTEN(O)-, -ASTENÍE elem. „oboseală, slăbire”. (< fr. asthén/o/-, -asthénie, cf. gr. asthenos)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

-ASTENIE „oboseală, istovire”. ◊ gr. astheneia „debilitate, slăbiciune” > fr. -asthénie, germ. id. > rom. -astenie.

Intrare: astenie (subst.)
astenie (subst.)
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular astenie astenia
plural astenii asteniile
genitiv-dativ singular astenii asteniei
plural astenii asteniilor
vocativ singular
plural
Intrare: astenie (suf.)
astenie (suf.)
sufix (I7-S)
Intrare: astenia
astenia
verb (VT211) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) astenia asteniere asteniat asteniind singular plural
astenia asteniați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) asteniez (să) asteniez asteniam asteniai asteniasem
a II-a (tu) asteniezi (să) asteniezi asteniai asteniași asteniaseși
a III-a (el, ea) astenia (să) astenieze astenia astenie asteniase
plural I (noi) asteniem (să) asteniem asteniam asteniarăm asteniaserăm, asteniasem*
a II-a (voi) asteniați (să) asteniați asteniați asteniarăți asteniaserăți, asteniaseți*
a III-a (ei, ele) astenia (să) astenieze asteniau astenia asteniaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)