3 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ASTENIE, astenii, s. f. (Med.) Stare de oboseală intensă și prelungită, însoțită de slăbiciune fizică, de scăderea capacității de lucru intelectual etc. – Din fr. asthénie.

ASTENIE, astenii, s. f. (Med.) Stare de oboseală intensă și prelungită, însoțită de slăbiciune fizică, de scăderea capacității de lucru intelectual etc. – Din fr. asthénie.

astenie sf [At: DA / Pl: ~ii / E: fr asthénie] 1 Stare patologică de oboseală intensă și prelungită, însoțită de slăbiciune fizică, de scăderea capacității de lucru intelectual. 2 (Fam) Stare de irascibilitate și proastă dispoziție permanentă.

ASTENIE s. f. Slăbire generală a organismului, lipsă a puterilor (fizice sau psihice); slăbiciune, istovire. Astenie nervoasă.

ASTENIE s. f. Slăbire generală a organismului, lipsă de putere (fizică sau psihică). – Fr. asthénie (< gr.).

ASTENIE s.f. Slăbire generală a organismului; slăbiciune, istovire. [< fr. asthénie, cf. gr. a – fără, sthenos – putere].

ASTENIE1 s. f. stare patologică de slăbiciune și oboseală anormală a organismului. (< fr. asthénie, gr. astheneia)

ASTENIE ~i f. Stare patologică manifestată prin oboseală intensă și slăbiciune; lipsă de putere fizică și psihică. [G.-D. asteniei] /<fr. asthénie

astenia vtr [At: DN3 / Pzi: ~iez / E: astenie] 1-2 A (se) asteniza (1- 2).

ASTENIA vb. I. tr., refl. A (se) asteniza. [Pron. -ni-a, p. i. -iez, 3, 6 -iază, 4 -iem, ger. -iind. / < asteni(c) + -a].

ASTEN(O)-, -ASTENIE elem. „oboseală, slăbire”. (< fr. asthén/o/-, -asthénie, cf. gr. asthenos)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

astenie s. f., art. astenia, g.-d. art. asteniei; pl. astenii, art. asteniile (desp. -ni-i-)

astenie s. f., art. astenia, g.-d. art. asteniei; pl. astenii, art. asteniile

astenie s. f., art. astenia, g.-d. art. asteniei; pl. astenii, art. asteniile

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

-ASTENIE „oboseală, istovire”. ◊ gr. astheneia „debilitate, slăbiciune” > fr. -asthénie, germ. id. > rom. -astenie.

ASTEN-, v. ASTENO-.~opie (v. -opie), s. f., oboseală oculară.

ASTENO- „oboseală, slăbire, debilitate”. ◊ gr. asthenos „fără forță, slăbit” > fr. asthéno-, germ. id., engl. id., it. asteno- > rom. asteno-.~bioză (v. -bioză), s. f., fază de activitate redusă care intervine temporar în viața unor specii de insecte; ~corie (v. -corie1), s. f., oboseală pupilară; ~logie (v. -logie1), s. f., studiu științific al debilității; ~manie (v. -manie), s. f., obsesie patologică a asteniei; ~sferă (v. -sferă), s. f., strat geologic puțin rezistent, de tensiune nulă, situat la o adîncime de cca 100 km; ~spermie (v. -spermie), s. f., reducere a vitalității spermatozoizilor.

Intrare: astenie (s.f.)
astenie1 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • astenie
  • astenia
plural
  • astenii
  • asteniile
genitiv-dativ singular
  • astenii
  • asteniei
plural
  • astenii
  • asteniilor
vocativ singular
plural
Intrare: astenia
verb (VT211)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • astenia
  • asteniere
  • asteniat
  • asteniatu‑
  • asteniind
  • asteniindu‑
singular plural
  • astenia
  • asteniați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • asteniez
(să)
  • asteniez
  • asteniam
  • asteniai
  • asteniasem
a II-a (tu)
  • asteniezi
(să)
  • asteniezi
  • asteniai
  • asteniași
  • asteniaseși
a III-a (el, ea)
  • astenia
(să)
  • astenieze
  • astenia
  • astenie
  • asteniase
plural I (noi)
  • asteniem
(să)
  • asteniem
  • asteniam
  • asteniarăm
  • asteniaserăm
  • asteniasem
a II-a (voi)
  • asteniați
(să)
  • asteniați
  • asteniați
  • asteniarăți
  • asteniaserăți
  • asteniaseți
a III-a (ei, ele)
  • astenia
(să)
  • astenieze
  • asteniau
  • astenia
  • asteniaseră
Intrare: asteno
prefix (I7-P)
  • asteno
astenie2 (suf.) element de compunere sufix
sufix (I7-S)
  • astenie
prefix (I7-P)
  • asten
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

astenie, asteniisubstantiv feminin

  • 1. medicină Stare de oboseală intensă și prelungită, însoțită de slăbiciune fizică, de scăderea capacității de lucru intelectual etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Astenie nervoasă. DLRLC
etimologie:

astenia, asteniezverb

etimologie:
  • asteni(c) + -a DN

astenoelement de compunere, prefix

  • 1. Element de compunere cu semnificația „oboseală, slăbire”. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.