astenie sf [At: DA / Pl: ~ii / E: fr asthénie] 1 Stare patologică de oboseală intensă și prelungită, însoțită de slăbiciune fizică, de scăderea capacității de lucru intelectual. 2 (Fam) Stare de irascibilitate și proastă dispoziție permanentă.

ASTENIE s. f. Slăbire generală a organismului, lipsă a puterilor (fizice sau psihice); slăbiciune, istovire. Astenie nervoasă.

ASTENIE s. f. Slăbire generală a organismului, lipsă de putere (fizică sau psihică). – Fr. asthénie (< gr.).

ASTENIE s.f. Slăbire generală a organismului; slăbiciune, istovire. [< fr. asthénie, cf. gr. a – fără, sthenos – putere].

ASTENIE¹ s. f. stare patologică de slăbiciune și oboseală anormală a organismului. (< fr. asthénie, gr. astheneia)

ASTENIE ~i f. Stare patologică manifestată prin oboseală intensă și slăbiciune; lipsă de putere fizică și psihică. [G.-D. asteniei] /<fr. asthénie

astenie s. f., art. astenia, g.-d. art. asteniei; pl. astenii, art. asteniile (desp. -ni-i-)

astenie s. f., art. astenia, g.-d. art. asteniei; pl. astenii, art. asteniile

astenie s. f., art. astenia, g.-d. art. asteniei; pl. astenii, art. asteniile