2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ASTÉNIC, -Ă, astenici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține asteniei, privitor la astenie, de astenie. 2. Adj., s. m. și f. (Om) care suferă de astenie. – Din fr. asthénique.

astenic, ~ă [At: DA / Pl: ~ici, ~ice / E: fr asthénique] (Med) 1 a Privitor la astenie. 2 a De astenie. 3-4 smf, a (Persoană) care suferă de astenie.

ASTÉNIC, -Ă, astenici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Care aparține asteniei, privitor la astenie, de astenie. 2. Adj., s. m. și f. (Om) care este bolnav de astenie. – Din fr. asthénique.

ASTÉNIC, -Ă, astenici, -e, adj. De astenie; (despre oameni) lipsit de puteri, slab, istovit. Tristețea este o stare psihică astenică.4

ASTÉNIC, -Ă, astenici, -e, adj. De astenie; (despre oameni, adesea substantivat) lipsit de puteri; slab. – Fr. asthénique.

ASTÉNIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de astenie. [< fr. asthénique].

ASTÉNIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de astenie. (< fr. asthénique)

ASTÉNIC2 ~că (~ci, ~ce) m. și f. Persoană care suferă de astenie. /<fr. asthénique

ASTÉNIC1 ~că (~ci, ~ce) Care ține de astenie; propriu asteniei. /<fr. asthénique

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

astenic adj. m., s. m., pl. astenici; adj. f., s. f. astenică, pl. astenice

asténic adj. m., s. m., pl. asténici; f. sg. asténică, pl. asténice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ASTÉNIC adj. (MED.) (înv. și reg.) slăbicios. (Stare ~.)

ASTENIC adj. (MED.) (înv. și reg.) slăbicios. (Stare ~.)

Intrare: astenic (adj.)
astenic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • astenic
  • astenicul
  • astenicu‑
  • astenică
  • astenica
plural
  • astenici
  • astenicii
  • astenice
  • astenicele
genitiv-dativ singular
  • astenic
  • astenicului
  • astenice
  • astenicei
plural
  • astenici
  • astenicilor
  • astenice
  • astenicelor
vocativ singular
plural
Intrare: astenic (s.m.)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • astenic
  • astenicul
  • astenicu‑
plural
  • astenici
  • astenicii
genitiv-dativ singular
  • astenic
  • astenicului
plural
  • astenici
  • astenicilor
vocativ singular
  • astenicule
  • astenice
plural
  • astenicilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

astenic, astenicăadjectiv

  • 1. Care aparține asteniei, privitor la astenie, de astenie. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    antonime: stenic
    • format_quote Tristețea este o stare psihică astenică. DLRLC
  • 2. Care suferă de astenie. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:

astenic, astenicisubstantiv masculin
astenică, astenicesubstantiv feminin

  • 1. Om care suferă de astenie. DEX '09 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.