2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

astenic, ~ă [At: DA / Pl: ~ici, ~ice / E: fr asthénique] (Med) 1 a Privitor la astenie. 2 a De astenie. 3-4 smf, a (Persoană) care suferă de astenie.

ASTÉNIC, -Ă, astenici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține asteniei, privitor la astenie, de astenie. 2. Adj., s. m. și f. (Om) care suferă de astenie. – Din fr. asthénique.

ASTÉNIC, -Ă, astenici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Care aparține asteniei, privitor la astenie, de astenie. 2. Adj., s. m. și f. (Om) care este bolnav de astenie. – Din fr. asthénique.

ASTÉNIC, -Ă, astenici, -e, adj. De astenie; (despre oameni) lipsit de puteri, slab, istovit. Tristețea este o stare psihică astenică.4

ASTÉNIC, -Ă, astenici, -e, adj. De astenie; (despre oameni, adesea substantivat) lipsit de puteri; slab. – Fr. asthénique.

ASTÉNIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de astenie. [< fr. asthénique].

ASTÉNIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de astenie. (< fr. asthénique)

ASTÉNIC1 ~că (~ci, ~ce) Care ține de astenie; propriu asteniei. /<fr. asthénique

ASTÉNIC2 ~că (~ci, ~ce) m. și f. Persoană care suferă de astenie. /<fr. asthénique


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

asténic adj. m., s. m., pl. asténici; adj. f., s. f. asténică, pl. asténice

asténic adj. m., s. m., pl. asténici; f. sg. asténică, pl. asténice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ASTÉNIC adj. (MED.) (înv. și reg.) slăbicios. (Stare ~.)

ASTENIC adj. (MED.) (înv. și reg.) slăbicios. (Stare ~.)

Intrare: astenic (adj.)
astenic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • astenic
  • astenicul
  • astenicu‑
  • astenică
  • astenica
plural
  • astenici
  • astenicii
  • astenice
  • astenicele
genitiv-dativ singular
  • astenic
  • astenicului
  • astenice
  • astenicei
plural
  • astenici
  • astenicilor
  • astenice
  • astenicelor
vocativ singular
plural
Intrare: astenic (s.m.)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • astenic
  • astenicul
  • astenicu‑
plural
  • astenici
  • astenicii
genitiv-dativ singular
  • astenic
  • astenicului
plural
  • astenici
  • astenicilor
vocativ singular
  • astenicule
  • astenice
plural
  • astenicilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

astenic (adj.)

  • 1. Care aparține asteniei, privitor la astenie, de astenie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN antonime: stenic un exemplu
    exemple
    • Tristețea este o stare psihică astenică.
      surse: DLRLC
  • 2. Care suferă de astenie.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: istovit slab slăbicios

etimologie:

astenic, -ă (persoană) astenic astenică

  • 1. Om care suferă de astenie.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: