opțiuni
  • info

12 definiții pentru stenic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STENIC, -Ă, stenici, -ce, adj. (Livr.) Întăritor. – Din fr. sthénique.

STENIC, -Ă, stenici, -ce, adj. (Livr.) Întăritor. – Din fr. sthénique.

stenic, ~ă a [At: EPISCUPESCU, PRACTICA; XLIV/11 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr sténique, eg sthenic] 1 (Îvr; d. boli) Ușor. 2 (Liv; adesea fig) Care provoacă sau degajă vigoare, sănătate Si: întăritor.

STENIC, -Ă, stenici, -e, adj. Întăritor. Medicament stenic.

STENIC, -Ă adj. (Liv.) Care fortifică, dă putere; întăritor. [< fr. sthénique, cf. gr. sthenos].

STENIC, -Ă adj. întăritor. (< fr. sthénique)

STENIC ~că (~ci, ~ce) livr. Care dă putere fizică; fortificator; întăritor. /<fr. sthénique

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

stenic (livr.) adj. m., pl. stenici; f. stenică, pl. stenice

stenic (livr.) adj. m., pl. stenici; f. stenică, pl. stenice

stenic adj. m., pl. stenici; f. sg. stenică, pl. stenice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STENIC adj. v. întăritor.

stenic adj. v. ÎNTĂRITOR.

Stenic ≠ astenic

Intrare: stenic
stenic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stenic
  • stenicul
  • stenicu‑
  • stenică
  • stenica
plural
  • stenici
  • stenicii
  • stenice
  • stenicele
genitiv-dativ singular
  • stenic
  • stenicului
  • stenice
  • stenicei
plural
  • stenici
  • stenicilor
  • stenice
  • stenicelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stenic, stenicăadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.