2 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ASPIRÁT, -Ă, aspirați, -te, adj., s. f. (Sunet) pronunțat cu aspirație (2). – V. aspira.

ASPIRÁT, -Ă, aspirați, -te, adj., s. f. (Sunet) pronunțat cu aspirație (2). – V. aspira.

aspirat2, ~ă a [At: PONI, F. 90 / Pl: ~ați, ~e / E: aspira] 1 (D. aer) Inspirat. 2 (D. substanțe) Inhalat. 3 (D. aer sau apă) Tras cu pompa. 4 (Fon) Rostit cu aspirație (4).

aspirát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: aspira] 1-5 Aspirare (1-5).

ASPIRÁT, -Ă, aspirați, -te, adj. (Fon., despre sunete; adesea substantivat, f.) A cărui pronunțare este însoțită de o emisiune puternică de aer.

ASPIRÁT, -Ă, aspirați, -te, adj. (Fon., despre sunete; adesea substantivat, f.) A cărui pronunțare este însoțită de o emisiune puternică de aer. – V. aspira.

ASPIRÁT, -Ă adj. (Fon.; despre sunete) Cu pronunțarea întovărășită de o puternică emisiune de aer. [<aspira].

ASPIRÁT, -Ă adj. (fon.; despre sunete) pronunțat cu aspirație (3). (< aspira)

*aspirát, -ă adj. (d. aspir). Gram. Pronunțat puternic, adică bine suflat, vorbind de sunetu H. Adv. A pronunța aspirat.

ASPIRÁ, aspir, vb. I. 1. Tranz. A trage aerul în plămâni, a inspira; p. ext. a inspira odată cu aerul și alte corpuri sub formă de pulbere. ♦ (Despre o pompă) A trage în sus un lichid, un gaz, praful etc. 2. Intranz. Fig. A năzui, a tinde către ceva. – Din fr. aspirer, lat. aspirare.

aspira [At: (a. 1866) URICARIUL, VII, 229 / Pzi: aspir și, rar ~rez / E: lat aspirare, fr aspirer] 1 vt A inspira. 2 vt (Pex) A inhala, o dată cu aerul, alte substanțe, sub formă de pulbere, gaze etc. 3 vt A trage cu o pompă un gaz sau un lichid. 4 vt (Fon) A rosti un sunet astfel încât, înainte sau simultan cu articularea lui, coardele vocale să aibă poziția de inspirație, sunetul fiind însoțit sau precedat de o spirantă laringală, notată aproximativ prin litera „h” 5 vi (Fig) A năzui spre ceva.

ASPIRÁ, aspír, vb. I. 1. Tranz. A trage aerul în plămâni, a inspira; p. ext. a inspira o dată cu aerul și alte corpuri sub formă de pulbere. ♦ (Despre o pompă) A trage în sus un lichid, un gaz, praful etc. 2. Intranz. Fig. A năzui, a tinde către ceva. – Din fr. aspirer, lat. aspirare.

ASPIRÁ, aspír, vb. I. 1. Tranz. (Despre ființe) A trage sau a sorbi aerul în plămîni; p. ext. a inspira o dată cu aerul și alte corpuri sub formă de pulbere. (Absol.) Aspiră o dată scurt pe nas și pe urmă încă o dată lung. SEBASTIAN, T. 83. ♦ (Despre o pompă) A trage un lichid în sus prin micșorarea presiunii aerului. 2. Intranz. Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. «la») A năzui, a tinde, a ținti către ceva. Aspiră la titlul de fruntaș în producție.

ASPIRÁ, aspír, vb. I. 1. Tranz. A trage aerul în plămîni; p. ext. a inspira odată cu aerul și alte corpuri sub formă de pulbere. ♦ (Despre o pompă) A trage în sus un lichid, un gaz, praful etc. 2. Intranz. Fig. A năzui, a ținti către ceva. – Fr. aspirer (lat. lit. aspirare).

ASPIRÁ vb. I. 1. tr. A trage aer în plămâni; a inspira. ♦ (Despre o pompă) A trage, a absorbi (un fluid) prin modificarea presiunii aerului. ♦ A pronunța un sunet întovărășindu-l de un sunet laringal. 2. intr. (Fig.) A ținti, a năzui, a tinde spre ceva. [P.i. aspir, conj. -re. [< fr. aspirer, it. aspirare < lat. adspirare].

ASPIRÁ vb. I. tr. 1. a trage aer în plămâni; a inspira. 2. (despre o pompă) a absorbi (un fluid, praful etc.) 3. a pronunța un sunet, întovărășindu-l de un sunet laringal. II. intr. (fig.) a năzui, a tinde (spre). (< fr. aspirer, lat. adspirare)

A ASPIRÁ aspír 1. tranz. 1) (în special aer) A trage în plămâni în procesul respirației; a inspira. 2) (despre aparate, pompe etc.) A trage în sine (lichid, praf, gaz etc.). 2. intranz. fig. A-și orienta activitatea spre atingerea unui scop (fiind stăpânit de o dorință puternică); a tinde; a năzui. /<fr. aspirer, lat. aspirare

aspirà v. 1. a trage aerul în plămâni; 2. Gram. a rosti din gâtlej (litera h); 3. fig. a dori foarte.

*aspír, a v. tr. (lat. ad-spiro saŭ a-spíro, -spiráre. V. con-, in-, re- și tran-spir, expir, suspin). Trag aeru în plămînĭ. Trag un lichid cu pompa. Pronunț din gît (litera H). V. intr. Pretind, tind: a aspira la domnie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

aspirat adj. m., pl. aspirați; f. aspirată, pl. aspirate

aspirát adj. m., pl. aspiráți; f. sg. aspirátă, pl. aspiráte

aspira (a ~) vb., ind. prez. 3 aspi

aspirá vb., ind. prez. 1 sg. aspír, 3 sg. și pl. aspíră

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ASPIRÁ vb. 1. v. inspira. 2. v. inhala. 3. v. absorbi. 4. a dori, a jindui, a năzui, a pofti, a pretinde, a râvni, a tinde, a ținti, a urmări, a visa, a viza, (rar) a stărui, (înv. și reg.) a năsli, (reg.) a năduli, (prin Transilv. și Mold.) a bărăni, (înv.) a aținti, a bate, a jelui, a nădăjdui. (~ să fie un mare poet.)

ASPIRA vb. 1. a inspira, a trage. (~ cu nesaț aerul în piept.) 2. a inhala, a trage. (~ pe nări o substanță medicamentoasă.) 3. a absorbi, a încorpora, a înghiți, a resorbi, a sorbi, a suge, a trage. (Pămîntul ~ apa de precipitații.) 4. a dori, a jindui, a năzui, a pofti, a pretinde, a rîvni, a tinde, a ținti, a urmări, a visa, a viza, (rar) a stărui, (înv. și reg.) a năsli, (reg.) a năduli, (prin Transilv. și Mold.) a bărăni, (înv.) a aținti, a bate, a jelui, a nădăjdui. (Nu ~ să fie un geniu.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ASPIRÁT, -Ă adj. (< aspirá < fr. aspirer, it. aspirare, lat. adspirare): în sintagma sunet aspirat (v.).

Intrare: aspirat
aspirat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aspirat
  • aspiratul
  • aspiratu‑
  • aspira
  • aspirata
plural
  • aspirați
  • aspirații
  • aspirate
  • aspiratele
genitiv-dativ singular
  • aspirat
  • aspiratului
  • aspirate
  • aspiratei
plural
  • aspirați
  • aspiraților
  • aspirate
  • aspiratelor
vocativ singular
plural
Intrare: aspira
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aspira
  • aspirare
  • aspirat
  • aspiratu‑
  • aspirând
  • aspirându‑
singular plural
  • aspi
  • aspirați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aspir
(să)
  • aspir
  • aspiram
  • aspirai
  • aspirasem
a II-a (tu)
  • aspiri
(să)
  • aspiri
  • aspirai
  • aspirași
  • aspiraseși
a III-a (el, ea)
  • aspi
(să)
  • aspire
  • aspira
  • aspiră
  • aspirase
plural I (noi)
  • aspirăm
(să)
  • aspirăm
  • aspiram
  • aspirarăm
  • aspiraserăm
  • aspirasem
a II-a (voi)
  • aspirați
(să)
  • aspirați
  • aspirați
  • aspirarăți
  • aspiraserăți
  • aspiraseți
a III-a (ei, ele)
  • aspi
(să)
  • aspire
  • aspirau
  • aspira
  • aspiraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aspirat, aspiraadjectiv

  • 1. (Sunet) pronunțat cu aspirație. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
  • vezi aspira DEX '09 DEX '98 DN

aspira, aspirverb

  • 1. tranzitiv A trage aerul în plămâni. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: inspira
    • format_quote (și) absolut Aspiră o dată scurt pe nas și pe urmă încă o dată lung. SEBASTIAN, T. 83. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune A inspira odată cu aerul și alte corpuri sub formă de pulbere. DEX '09 DLRLC
    • 1.2. (Despre o pompă) A trage în sus un lichid, un gaz, praful etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.3. A pronunța un sunet întovărășindu-l de un sunet laringal. DN
  • 2. intranzitiv figurat A năzui, a tinde către ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Aspiră la titlul de fruntaș în producție. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.