*ASPIRA (-ir) I. vb. tr. 1 A trage aerul în plămîni ¶ 2 📻 A trage un lichid într’un tub prin pompare, prin facerea vidului ¶ 3 📖 A rosti cu aspirațiune. II. vb. intr. A fi stăpînit de gîndul, de dorul de a dobîndi ceva, de a ajunge la ceva, a năzui: trăiau uitați... fără să aspire la slujbe mai înalte (I.-GH.) [fr.].