18 definiții pentru aspirație aspirațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aspirație sf [At: MAIORESCU, CR. III, 215 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr aspiration] 1 Inspirare. 2 Inhalare. 3 (Fon) Pronunțare aspirată (4) a unui sunet. 4 (Pex) Spiranta laringală h. 5 (Teh) Deplasare a unui fluid într-o conductă prin micșorarea presiunii aerului la capătul conductei către care acesta se deplasează. 6 (Med) Pătrundere în căile aeriene a unor lichide (sânge, lichid amniotic, apă, vomă) care pot produce asfixie mecanică sau pneumonie. 7 Metodă de extragere a conținutului lichid dintr-o cavitate sau plagă. 8 (Fig) Năzuință. 9 (Psh; îs) Nivel de ~ Nivel pe care subiecții speră să-l atingă în executarea unei activități specifice și standardizate, care se evaluează prin raportarea succesului real la succesul presupus.

ASPIRÁȚIE, aspirații, s. f. 1. Aspirare. ♦ Deplasare a unui fluid într-o conductă prin micșorarea presiunii aerului din ea. 2. (Fon.) Zgomot produs prin frecarea aerului în trecerea lui prin laringe în cursul pronunțării unor sunete. 3. (Med.) Pătrundere în căile aeriene a unor lichide (sânge, apă) sau vărsături care pot produce asfixie mecanică sau pneumonie de aspirație. 4. Fig. Năzuință, dorință, râvnă. [Var.: (înv.) aspirațiune s. f.] – Din fr. aspiration.

ASPIRÁȚIE, aspirații, s. f. 1. Aspirare. ♦ Deplasare a unui lichid într-o conductă prin micșorarea presiunii aerului din ea. 2. (Fon.) Zgomot produs prin frecarea aerului în trecerea lui prin laringe în cursul pronunțării unor sunete. 3. Fig. Năzuință, dorință, râvnă. [Var.: (înv.) aspirațiúne s. f.] – Din fr. aspiration.

ASPIRÁȚIE, aspirații, s. f. 1. Năzuință, dorință intensă, rîvnă. Politica guvernului nostru, a statului nostru corespunde acestei aspirații de pace și intereselor vitale ale majorității covîrșitoare a poporului nostru, dornic să asigure un viitor luminos milioanelor de copii, tineri, bărbați, femei. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 423. Fiecare dintre acești oameni... și-au întocmit în tinerețe un caiet, ca o materializare a aspirațiilor lor, în care au scris tot ce au auzit și le-a plăcut. BOGZA, C. O. 275. 2. Procedeu de deplasare a unui fluid într-o conductă, prin micșorarea presiunii aerului din ea. – Pronunțat: -ți-e. – Variantă; (învechit) aspirațiúne (EMINESCU, N. 73, ODOBESCU, S. III 622) S. f.

ASPIRÁȚIE, aspirații, s. f. 1. Năzuință, dorință intensă. 2. Procedeu de deplasare a unui fluid într-o conductă, prin micșorarea presiunii aerului din ea. [Var.: (înv.) aspirațiúne s. f.] – Fr. aspiration.

ASPIRÁȚIE s.f. 1. Năzuință, dorință, râvnă. 2. Deplasare a unui fluid de-a lungul unei conducte, care se produce prin micșorarea presiunii aerului din ea. ♦ Sorbire de aer; aspirare; zgomot produs prin frecarea aerului în trecerea lui prin laringe. [Gen. -iei, var. aspirațiune s.f. / cf. fr. aspiration, it. aspirazione, lat. adspiratio].

ASPIRÁȚIE s. f. 1. năzuință, dorință puternică. 2. deplasare a unui fluid de-a lungul unei conducte prin micșorarea presiunii aerului din ea. 3. zgomot produs prin frecarea aerului la trecerea lui prin laringe. (< fr. aspiration, lat. adspiratio)

ASPIRÁȚIE ~i f. 1) v. A ASPIRA. 2) fig. Dorință puternică; năzuință; tendință. ~ de pace. 3) tehn. Deplasare a unui fluid printr-o conductă datorită micșorării aerului din ea. 4) lingv. Zgomot produs de curentul de aer la trecerea lui prin laringe. [G.-D. aspirației; Sil. ți-e] /<fr. aspiration, lat. adspiratio, ~onis

aspirațiúne sf vz aspirație

ASPIRAȚIÚNE s. f. v. aspirație.

ASPIRAȚIÚNE s. f. v. aspirație.

ASPIRAȚIÚNE s. f. v. aspirație.

ASPIRAȚIÚNE s. f. v. aspirație.

ASPIRAȚIÚNE s.f. v. aspirație.

aspirați(un)e f. 1. lucrarea de a aspira; 2. modul de rostire a vocalelor aspirându-le; 3. fig. avântul sufletului.

*aspirațiúne f. (lat. aspirátio, -ónis). Acțiunea de a aspira. Gram. Pronunțare cu H. Fig. Pretențiune, dorință. – Și -áție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aspiráție (-ți-e) s. f., art. aspiráția (-ți-a), g.-d. art. aspiráției; pl. aspiráții, art. aspiráțiile (-ți-i-)

aspiráție s. f. (sil. -ți-e), art. aspiráția (sil. -ți-a), g.-d. art. aspiráției; pl. aspiráții, art. aspiráțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ASPIRÁȚIE s. dor, dorință, năzuință, poftă, pornire, râvnă, tendință, vis, (rar) năzuire, râvnire, (reg.) năduleală, (înv.) năslire, năslitură, râvnitură. (O ~ neîmplinită.)

ASPIRAȚIE s. dor, dorință, năzuință, poftă, pornire, rîvnă, tendință, vis, (rar) năzuire, rîvnire, (reg.) năduleală, (înv.) năslire, năslitură, rîvnitură. (~ de a face ceva util.)

Intrare: aspirație
aspirație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aspirație
  • aspirația
plural
  • aspirații
  • aspirațiile
genitiv-dativ singular
  • aspirații
  • aspirației
plural
  • aspirații
  • aspirațiilor
vocativ singular
plural
aspirațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aspirațiune
  • aspirațiunea
plural
  • aspirațiuni
  • aspirațiunile
genitiv-dativ singular
  • aspirațiuni
  • aspirațiunii
plural
  • aspirațiuni
  • aspirațiunilor
vocativ singular
plural