9 definiții pentru aspirare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aspirare sf [At: ALEXANDRESCU, M. 84 / Pl: ~rări / E: aspira] 1 Inspirare. 2 Inhalare a unor substanțe Si: aspirat1 (2). 3 Tragere a aerului sau apei cu o pompă Si: aspirat1 (3). 4 (Muz) Introducere a sunetului „h” între secvențele vocalice ale unui cuvânt Si: aspirat1 (4). 5 (Fon) Rostire a unui sunet astfel încât, înainte sau simultan cu el, coardele vocale având poziția de inspirație, să apară o spirantă laringală, notată aproximativ prin litera „h” Si: aspirat1 (5). 6 (Înv) Aspirație (5).

ASPIRÁRE, aspirări, s. f. Acțiunea de a aspira și rezultatul ei; aspirație. – V. aspira.

ASPIRÁRE, aspirări, s. f. Acțiunea de a aspira și rezultatul ei; aspirație. – V. aspira.

ASPIRÁRE, aspirări, s. f. Acțiunea de a aspira și rezultatul ei. 1. Tragerea aerului în plămîni; tragerea în sus a unui lichid cu ajutorul unei pompe. 2. Fig. (Rar) Aspirație, năzuință. D-acolo adînca acea aspirate Spre bunuri ascunse. ALEXANDRESCU, M. 84.

ASPIRÁRE, aspirări, s. f. Acțiunea de a aspira și rezultatul ei.

ASPIRÁRE s.f. Acțiunea de a aspira și rezultatul ei; aspirație. [< aspira].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aspiráre s. f., g.-d. art. aspirắrii; pl. aspirắri

aspiráre s. f., g.-d. art. aspirării; pl. aspirări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ASPIRÁRE s. v. inhalare.

ASPIRARE s. înhalare, inhalație. (~ unei substanțe medicamentoase.)

Intrare: aspirare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aspirare
  • aspirarea
plural
  • aspirări
  • aspirările
genitiv-dativ singular
  • aspirări
  • aspirării
plural
  • aspirări
  • aspirărilor
vocativ singular
plural

aspirare

etimologie:

  • vezi aspira
    surse: DEX '09 DEX '98 DN