ASOCIAT, -Ă, asociați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care s-a unit cu alta (sau cu altele) pentru atingerea unui scop comun; (persoană) care face parte dintr-o asociație. [Pr.: -ci-at] – V. asocia.

asociat¹ sn [At: DA ms / P: ~ci-at / V: (gmî) -țiat / Pl: ~uri / E: asocia] 1-5 Asociere (1-5).

asociat², ~ă [At: HAMANGIU, C. C. 385 / P: ~ci-at / V: (gmî) ~țiat / Pl: ~ați, ~e / E: asocia] 1-2 smf, a (Persoană) care s-a unit cu alta sau altele într-un anumit scop. 3-4 smf, a (Persoană) care face parte dintr-o asociație (4). 5 smf Partener de afaceri Si: (înv) coasociat, companion, tovarăș. 6 a (Pex) Unit cu altcineva sau altceva prin ceva comun. 7 a (Psh; d. o idee) Care decurge din alta.

*ASOCIAT, -ATĂ adj. sm. f. 1 p. ASOCIA ¶¶ contr. NEASOCIAT ¶ 2 Tovarăș.

ASOCIAT, -Ă, asociați, -te, s. m., s. f., adj. (Persoană) care s-a unit cu alta (sau cu altele) pentru atingerea unui scop comun; (persoană) care face parte dintr-o asociație. [Pr.: -ci-at] – V. asocia.

ASOCIAT, -Ă, asociați, -te, s. m. și f. 1. Persoană care s-a întovărășit cu altul sau alții, într-un anumit scop. 2. Membru al unei societăți cooperatiste. Poate dobîndi calitatea de asociat al cooperativei orice cetățean care îndeplinește condițiile prevăzute de statut. ♦ (În orînduirea capitalistă) Persoană care a intrat în tovărășie cu alta (sau cu altele) într-o societate comercială. – Pronunțat: -ci-at.

ASOCIAT, -Ă, asociați, -te, s. m. și f. Persoană care s-a întovărășit cu alta sau cu altele, în vederea unui scop comun. ♦ Membru al unei organizații cooperatiste. [Pr.: -ci-at] – V. asocia.

ASOCIAT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care s-a unit cu altul (sau cu alții), în vederea unui scop anumit. ♦ Membru al unei asociații, al unei societăți etc. [Pron. -ci-at. / < asocia, cf. fr. associé, it. associato].

ASOCIAT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care face parte dintr-o asociație. (< fr. associé, it. associato)

ASOCIAT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) Care s-a unit cu cineva formând o asociație. [Sil. -ci-at] /v. a asocia

asociat m. tovarăș, cel ce face parte dintr’o asociațiune.

*asociát, -ă adj. și s. (lat. associatus). Care face parte dintr’o asociațiune, tovarăș.

asocia [At: NEGRUZZI, S. I, 341 / P: ~ci-a / V: (gmî) ~ția / Pzi: ~iez / E: fr associer, lat associare] 1-2 vtr A (se) grupa cu cineva pentru atingerea unui scop comun. 3 vr A se alătura altora, la o acțiune comună. 4 vr (Pex) A susține opinia exprimată de altcineva. 5-6 vtr (Spc; d. idei sau stări sufletești) A (se) lega între ele după anumite legi psihologice. 7 vt (Nob) A face pe cineva sociabil.

asoția v vz asocia

asoțiat¹ sn vz asociat¹

asoțiat², ~ă a vz asociat²

*ASOCIA (-ciez) I. vb. tr. 1 A face, a lua pe cineva tovarăș ¶ 2 A pune la un loc, a alătura. II. vb. refl. 1 A se întovărăși, a se însoți: se asociază cu toți oamenii fără căpătîiu ¶ 2 ⚚ A-și lua ca asociat, ca tovarăș ¶ 3 A se lega, a sta alături, împreună, a se împăca: forma aceasta se asociază greu cu cealaltă [fr.].

ASOCIA, asociez, vb. I. Refl. 1. (Cu sens reciproc) A se întovărăși, a se grupa (de obicei pe baza unor condiții stabilite) în vederea unui scop comun. Ajutorul acordat de S.M.T. țăranilor săraci și mijlocași care se asociază în tovărășii sau cooperative de muncă agricolă trebuie să fie însoțit de sfaturi și îndrumări practice pentru ridicarea nivelului agrotehnic. REZ. HOT. I 101. 2. (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu» sau «la», mai rar în dativ) A se alătura unei acțiuni, unei idei etc. Mă asociez propunerii făcute de tovarășul care a vorbit înaintea mea. ◊ Tranz. Probabil că a moștenit cherestegia de la tatăl său ori de la stăpînul său care, la un moment dat, l-a asociat la afacere. IBRĂILEANU, S. 41. – Pronunțat: -ci-a.

ASOCIA, asociez, vb. I. Refl. A se întovărăși, a se grupa în vederea unui scop comun. ♦ Refl. și tranz. A (se) alătura unei acțiuni, unei idei etc. [Pr.: -ci-a] – Fr. associer (lat. lit. associare).

ASOCIA vb. I. refl. 1. A se întovărăși, a se uni (într-un anumit scop). 2. A se alătura (unei acțiuni, unei idei etc.); a urma. 3. A se lega, a se înlănțui (pe bază de asociații). [Pron. -ci-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -ind. / < fr. associer, it., lat. associare].

ASOCIA vb. I. tr. a pune laolaltă, împreună. II. refl. 1. a se întovărăși, a se uni (într-un anumit scop). 2. a se alătura. 3. a se lega (pe bază de asociații). (< fr. associer, lat. associare)

A ASOCIA ~ez tranz. 1) (idei, imagini, reprezentări) A uni în baza unei asociații. 2) A face să se asocieze. [Sil. -ci-a] /<fr. associer, lat. associare

A SE ASOCIA mă ~ez intranz. (despre persoane) 1) A deveni asociat; a se face membru al unei asociații. 2) A acționa alături de altcineva (la realizarea unui lucru; a unei acțiuni); a lua parte; a participa. [Sil. -ci-a] /<fr. associer, lat. associare

asocià v. 1. a lua sau a da de asociat; 2. fig. a împreuna; 3. a forma o asociațiune cu cineva.

*asociéz v. tr. (lat. associare, d. socius, soț). Fac asociat, coleg, tovarăș. Unesc, pun la un loc. Fig. Leg: asociez ideile. V. refl. Intru în societate, formez o asociațiune, mă întovărășesc.

asociat (desp. -ci-at) adj. m., s. m., pl. asociați; adj. f., s. f. asociată, pl. asociate

asociat (-ci-at) adj. m., s. m., pl. asociați; adj. f., s. f. asociată, pl. asociate

asociat s. m., adj. m. (sil. -ci-at), pl. asociați; f. sg. asociată, pl. asociate

asocia (a ~) (desp. -ci-a) vb., ind. prez. 1 sg. asociez (desp. -ci-ez), 3 asociază, 1 pl. asociem; conj. prez. 1 să asociez, 3 să asocieze; ger. asociind (desp. -ci-ind) corectat(ă)

asocia (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 asociază, 1 pl. asociem (-ci-em); conj. prez. 3 să asocieze; ger. asociind (-ci-ind)

asocia vb. (sil. -ci-a), ind. prez. 1 sg. asociez, 3 sg. și pl. asociază, 1 pl. asociem (sil. -ci-em); conj. prez. 3 sg. și pl. asocieze; ger. asociind (sil. -ci-ind)

asocia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. asociază, 1 pl. asociem, ger. asociind)

asociez, -ciază 3, -ciam 1 imp., -ciere inf. s.

ASOCIAT s. părtaș, tovarăș, (înv. și reg.) sâmbraș, (reg.) ortac, prieten. (~ în afaceri.)

ASOCIAT s. părtaș, tovarăș, (înv. și reg.) sîmbraș, (reg.) ortac, prieten. (~ în afaceri.)

ASOCIA vb. 1. a se grupa, a se însoți, a se întovărăși, a se uni, (înv. și pop.) a se prinde, (reg.) a se ortăci, (Mold. și Transilv.) a se însâmbra, (prin Transilv.) a se soți, (înv.) a intra. (Vino să te ~ cu mine.) 2. a (se) înlănțui, a (se) lega. (Idei care se ~ între ele.)

ASOCIA vb. 1. a se grupa, a se însoți, a se întovărăși, a se uni, (înv. și pop.) a se prinde, (reg.) a se ortăci, (Mold. și Transilv.) a se însîmbra, (prin Transilv.) a se soți, (înv.) a intra. (Vino să te ~ cu mine.) 2. a (se) înlănțui, a (se) lega. (Idei care se ~ între ele.)

A (se) asocia ≠ a (se) disocia

asocia (asociez, asociat), vb. – A se uni, a se grupa cu cineva. Fr. associer. – Der. (din fr.) asociați(un)e, s. f.; asociaționism, s. n.; disocia, vb.; coasociat, s. m.

AGENZIA NATIONALE STAMPA ASSOCIATA [agenția naționale] v. ANSA.

ASSOCIATED PRESS [æsóușieitid] (AP), agenție de presă din S.U.A., înființată în 1848, cu sediul central la New York.