asigurat¹ sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: asigura] Asigurare (1).

asigurat², ~ă [At: COSTINESCU / V: (înv) asecu- / Pl: ~ați, ~e / E: asigura] 1 a Devenit ori făcut sigur sau durabil. 2 a Garantat printr-o asigurare (3). 3 a Pus în siguranță. 4 smf Persoană care se asigură (2). 5 smf Salariat care beneficiază de asigurările (5) sociale. 6 a Fixat.

ASIGURAT, -Ă, asigurați, -te, s. m. și f. Persoană care (se) asigură (3). Asiguratul se bucură de toate drepturile prevăzute în contractul de asigurare.

ASIGURAT, -Ă, asigurați, -te, s. m. și f. Persoană care se asigură (3). ◊ (Adjectival) Casă asigurată. – V. asigura.

ASIGURAT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care a încheiat un contract de asigurare; (cel) care se asigură. [Pl. -ați, -ate. / < asigura].

ASIGURAT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care a încheiat o convenție de asigurare. (< asigura)

ASIGURAT ~ți m. Persoană fizică sau juridică care a încheiat un contract de asigurare. /v. a (se) asigura

asigurat a. încredințat. ║ m. garantat printr’o asigurare.

*asigurát, -ă Încredințat. Apărat pintr’o asigurare, pintr’o garanție, pintr’o întăritură.

ASIGURA, asigur, vb. I. 1. Tranz. A oferi o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ca înfăptuirea să fie sigură; a pregăti ceva în mod sigur, durabil; a garanta. 2. Tranz. A da cuiva garanții asupra unui lucru; a încredința. ♦ Refl. A-și lua toate măsurile de precauție. 3. Tranz. și refl. A încheia un contract de asigurare a vieții, a unui bun. 4. Tranz. A realiza împiedicarea desfacerii sau deplasării elementelor asamblate ale unui sistem tehnic. – A³ + sigur (după fr. assurer).

asecura v vz asigura

asecurat, ~ă a, smf vz asigurat²

asigura [At: ȘINCAI, HR. II, 15 / V: (înv) asecu- / Pzi: asigur, (înv) -rez / E: a³ + sigur cf fr assurer] 1 vt A face ca înfăptuirea unui lucru să fie sigură, durabilă. 2-3 vtr A încheia un contract de asigurare (3) a vieții, a unui bun. 4 vr (Îuz; îe) A se ~ la „Dacia” A căpăta o notă rea și a i se schimba dramatic situația școlară. 5 vr A-și lua toate măsurile de precauție pentru a se pune în siguranță. 6 vr A se îngriji să aibă cele necesare traiului. 7 vt (Teh) A fixa elementele asamblate ale unui sistem tehnic pentru a nu se deplasa. 8 vt A da cuiva garanții asupra unui lucru Si: a garanta, a încredința.

*ASECURA ... = ASIGURA..

ASIGURA (-ur) vb. tr. 1 A face sigur, a statornici: măsurile luate au asigurat liniștea locuitorilor ¶ 2 A încredința pe cineva de ceva: te asigur că voiu veni ¶ 3 A afirma, a spune: asigurau că adresase... raporturi... asupra stării în care se aflau Principatele (I.-GH.) ¶ 4 ⚚ A lua măsuri, în schimbul unei sume plătite pentru un anumit timp, ca un obiect pe care-l posedă cineva, o proprietate, etc. să fie plătit în parte sau în întregime, în cazul cînd s’ar prăpădi sau ar suferi stricăciuni de pe urma unui incendiu, unui naufragiu, etc.: mi-am asigurat casa, moșia; a plăti pentru cineva (soție, copii, etc.) în fiecare an o sumă, pentru ca la un anumit timp, sau în caz de moarte a contractantului, să se dea o sumă hotărîtă celui în vederea căruia s’a făcut înțelegerea. II. vb. refl. 1 A se încredința bine de un lucru: m’am asigurat că nu s’a purtat cinstit ¶ 2 A fi sigur de ceva: ca să mă asigur, l-am rugat să-mi rezolve imediat petițiunea ¶ 3 ⚚ A plăti o sumă pentru ca, în caz de accident sau de moarte, să se dea o anumită despăgubire contractantului sau moștenitorilor săi [sigur, după fr. assurer].

‡ASIGURIPSI (-ipsesc)... = ASIGURA...: Să-mi arză cherestigiria? arză sănătoasă!... este asiguripsită (CAR.).

ASIGURA, asigur, vb. I. 1. Tranz. A oferi o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ca înfăptuirea să fie sigură; a pregăti ceva în mod sigur, durabil; a garanta. 2. Tranz. A da cuiva garanții asupra unui lucru; a încredința. ♦ Refl. A-și lua toate măsurile de precauție. 3. Tranz. și refl. A încheia un contract de asigurare a vieții, a unui bun. 4. Tranz. A realiza împiedicarea desfacerii sau deplasării elementelor asamblate ale unui sistem tehnic. – A³- + sigur (după fr. assurer).

ASIGURA, asigur, vb. I. Tranz. 1. A constitui (în condiții determinate, grație calităților pe care le posedă sau activității pe care o desfășoară) o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ca înfăptuirea să fie sigură, a pregăti în mod sigur, durabil; a garanta. Făurirea și întărirea statului de democrație populară, prietenia și alianța cu marea Uniune Sovietică, sprijinul și ajutorul ei dezinteresat și frățesc asigură independența, suveranitatea de stat, dezvoltarea și înflorirea Republicii Populare Romîne. CONST. R.P.R. 6. Oamenilor muncii, cetățeni ai Republicii Populare Romîne, fără deosebire de naționalitate sau rasă, le este asigurată deplina egalitate de drepturi în toate domeniile vieții economice, politice și culturale. CONST. R.P.R. 38. Se cuvine ca vînătorul... să dea nevinovaților săi adversari un răgaz ce în curînd îi va asigura tot lui o spornică și mai dăinuitoare izbîndă. ODOBESCU, S. III 38. 2. A încredința pe cineva despre un lucru. M-a asigurat vărul Iancu... că se pregătește un proiect de biruri. ALECSANDRI, T. I 304. 3. A încheia un contract de asigurare a unui bun. Asigur casa împotriva incendiului. ◊ Refl. (Obiectul asigurării este viața) M-am asigurat la «Asigurările de stat». – Prez. ind. și: (învechit) asigurez (NEGRUZZI, S. III 184, ALEXANDRESCU, M. 211).

ASIGURA, asigur, vb. I. 1. Tranz. A constitui o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ca înfăptuirea să fie sigură; a pregăti ceva în mod sigur, durabil; a garanta. 2. Tranz. și refl. A (se) încredința. M-a asigurat vărul meu Iancu... că se pregătește un proiect de biruri (ALECSANDRI). 3. Tranz. și refl. A încheia un contract de asigurare a vieții, a unui bun. – Din a³- + sigur (după fr. assurer).

ASIGURA vb. I. tr. A da o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ceva sigur; a garanta. ♦ tr., refl. A (se) încredința. [P.i. asigur. / < sigur, după it. assicurare, fr. assurer].

ASIGURA vb. I. tr. a da o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ceva sigur; a garanta. II. tr., refl. 1. a(-și) lua măsuri de siguranță, a (se) încredința. 2. a încheia un contract pentru ocrotire materială în caz de boală, de calamități, accidente etc. (după fr. assurer)

A ASIGURA asigur tranz. 1) A adeveri printr-o garanție; a garanta. ~ pacea în țară. ~ funcționarea neîntreruptă a uzinei. 2) A ajunge să fie sigur; a căpăta siguranță; a încredința. 3) A face să se asigure. 4) (elemente ale unui sistem tehnic) A pune într-o poziție fixă; a face să nu se desfacă sau să nu se deplaseze. /a + sigur

A SE ASIGURA mă asigur intranz. 1) A încheia un contract de asigurare. 2) A lua măsurile necesare de precauție. /a + sigur

asigura v. 1. a încredința; 2. a face un contract cu o societate de asigurare; 3. a se convinge.

*asígur, a -á v. tr. (d. sigur, după fr. assurer). Încredințez: te asigur de acest fapt. Fac contract cu o societate de asigurare: a asigura o casă. V. refl. Mă conving. Mă întăresc (ca să nu port grija): m’am asigurat din spre dușmanĭ. Fac contract p. mine cu o societate de asigurare: m’am asigurat pe suma cutare. V. siguripsesc.

asigurat adj. m., s. m., pl. asigurați; adj. f., s. f. asigurată, pl. asigurate

asigurat adj. m., s. m., pl. asigurați; adj. f., s. f. asigurată, pl. asigurate

asigurat s. m., adj. m., pl. asigurați; f. sg. asigurată, pl. asigurate

asigura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. asigur, 3 asigură; conj. prez. 1 sg. să asigur, 3 să asigure

asigura (a ~) vb., ind. prez. 3 asigură

asigura vb., ind. prez. 1 sg. asigur, 3 sg. și pl. asigură

Asigurat ≠ neasigurat

ASIGURA vb. 1. (EC.) (înv.) a (se) asiguripsi, a (se) siguripsi. (Se ~ împotriva accidentelor.) 2. v. garanta. 3. a încredința, (înv.) a adeveri, a încrede, a sigura. (A ~ pe cineva de ceva.) 4. v. susține. 5. v. convinge.

RATĂ DE ASIGURARE s. v. primă de asigurare.

ASIGURA vb.1. (EC.) (înv.) a (se) asiguripsi, a (se) siguripsi. (Se ~ împotriva accidentelor.) 2. a garanta, (înv.) a siguripsi. (Le ~ libertatea.) 3. a încredința, (înv.) a adeveri, a încrede, a sigura. (A ~ pe cineva de ceva.) 4. a (se) convinge, a (se) încredința, (înv.) a (se) pliroforisi, a (se) siguripsi. (Voia să se ~ cu ochii lui.)