ASIGURA (-ur) vb. tr. 1 A face sigur, a statornici: măsurile luate au asigurat liniștea locuitorilor ¶ 2 A încredința pe cineva de ceva: te asigur că voiu veni ¶ 3 A afirma, a spune: asigurau că adresase... raporturi... asupra stării în care se aflau Principatele (I.-GH.) ¶ 4 ⚚ A lua măsuri, în schimbul unei sume plătite pentru un anumit timp, ca un obiect pe care-l posedă cineva, o proprietate, etc. să fie plătit în parte sau în întregime, în cazul cînd s’ar prăpădi sau ar suferi stricăciuni de pe urma unui incendiu, unui naufragiu, etc.: mi-am asigurat casa, moșia; a plăti pentru cineva (soție, copii, etc.) în fiecare an o sumă, pentru ca la un anumit timp, sau în caz de moarte a contractantului, să se dea o sumă hotărîtă celui în vederea căruia s’a făcut înțelegerea. II. vb. refl. 1 A se încredința bine de un lucru: m’am asigurat că nu s’a purtat cinstit ¶ 2 A fi sigur de ceva: ca să mă asigur, l-am rugat să-mi rezolve imediat petițiunea ¶ 3 ⚚ A plăti o sumă pentru ca, în caz de accident sau de moarte, să se dea o anumită despăgubire contractantului sau moștenitorilor săi [sigur, după fr. assurer].