2 intrări
16 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ASIBILÁRE s. f. Fenomen fonetic care constă în transformarea unei consoane ocluzive în consoană africată (sub influența vocalei e sau i care urmează); asibilație. – V. asibila.
ASIBILÁRE s. f. Fenomen fonetic care constă în transformarea unei consoane ocluzive în consoană africată (sub influența vocalei e sau i care urmează); asibilație. – V. asibila.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
asibilare sf [At: DN3 / Pl: ~lări / E: fr asibila] (Fon) Fenomen prin care un sunet nesiflant se transformă într-un sunet siflant.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ASIBILÁRE s.f. (Fon.) Fenomen prin care un sunet nesiflant se transformă într-un sunet siflant; asibilație. [< asibila, după fr. assibilation].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ASIBILÁRE s. f. fenomen fonetic prin care o consoană oclusivă se transformă în consoană africată (fricativă) sub influența lui i sau e următor; asibilație. (< asibila)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ASIBILÁ, pers. 3 asibilează, vb. I. Tranz. și refl. (Fon.) A face să capete sau a căpăta caracterele unei consoane africate. – Din fr. assibiler.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ASIBILÁ, pers. 3 asibilează, vb. I. Tranz. și refl. (Fon.) A face să capete sau a căpăta caracterele unei consoane africate. – Din fr. assibiler.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de baron
- acțiuni
asibila vtr [At: DN3 / Pzi: ~lez / E: fr assibiler] (Fon) 1-2 A face să capete sau a căpăta caracterul unei consoane africate.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ASIBILÁ vb. I. tr. A da unui sunet caracterele sunetului s. [< fr. assibiler].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ASIBILÁ vb. tr., refl. a da, a căpăta caracterele unei consoane africate. (< fr. assibiler)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A SE ASIBILÁ se ~eáză intranz. (despre sunete) A căpăta caracterele altei consoane (în special, ale consoanei „S”). /<fr. assibiler, lat. assibilare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A ASIBILÁ ~éz tranz. A face să se asibileze. /<fr. assibiler, lat. assibilare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
asibiláre s. f., g.-d. art. asibilắrii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
asibiláre s. f., g.-d. art. asibilării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
asibilá (a ~) vb., ind. prez. 3 asibileáză
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
asibilá vb., ind. prez. 1 sg. asibiléz, 3 sg. și pl. asibileáză
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
ASIBILÁRE s. (FON.) asibilație.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ASIBILÁRE s. f. (< asibilá < fr. assibiler): fenomen fonetic prin care un sunet nesiflant se transformă într-un sunet siflant; asibilație.
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
asibilare
- 1. Fenomen fonetic care constă în transformarea unei consoane ocluzive în consoană africată (sub influența vocalei e sau i care urmează).surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: asibilație
etimologie:
- vezi asibilasurse: DEX '09 DEX '98 DN