10 definiții pentru asibilare

Explicative DEX

ASIBILARE s. f. Fenomen fonetic care constă în transformarea unei consoane ocluzive în consoană africată (sub influența vocalei e sau i care urmează); asibilație. – V. asibila.

ASIBILARE s. f. Fenomen fonetic care constă în transformarea unei consoane ocluzive în consoană africată (sub influența vocalei e sau i care urmează); asibilație. – V. asibila.

asibilare sf [At: DN3 / Pl: ~lări / E: fr asibila] (Fon) Fenomen prin care un sunet nesiflant se transformă într-un sunet siflant.

ASIBILARE s.f. (Fon.) Fenomen prin care un sunet nesiflant se transformă într-un sunet siflant; asibilație. [< asibila, după fr. assibilation].

ASIBILARE s. f. fenomen fonetic prin care o consoană oclusivă se transformă în consoană africată (fricativă) sub influența lui i sau e următor; asibilație. (< asibila)

Ortografice DOOM

asibilare s. f., g.-d. art. asibilării

asibilare s. f., g.-d. art. asibilării

asibilare s. f., g.-d. art. asibilării

Jargon

ASIBILARE Formă de palatalizare* care determină transformarea consoanelor oclusive* în africate*, ca urmare a dezvoltării unei articulații suplimentare fricative*; sin. africatizare. Oclusivele velare latine [c, g], de ex., urmate de vocalele palatale [e, i], au dat prin asibilare africatele prepalatale [č, ğ] în dr. și [ț, d] în ar. (lat. celum, gemo > dr. cer, gem; ar. țer", dem"). L.I.R.

ASIBILARE s. f. (< asibila < fr. assibiler): fenomen fonetic prin care un sunet nesiflant se transformă într-un sunet siflant; asibilație.

Sinonime

ASIBILARE s. (FON.) asibilație.

Intrare: asibilare
asibilare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asibilare
  • asibilarea
plural
  • asibilări
  • asibilările
genitiv-dativ singular
  • asibilări
  • asibilării
plural
  • asibilări
  • asibilărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

asibilare, asibilărisubstantiv feminin

  • 1. Fenomen fonetic care constă în transformarea unei consoane ocluzive în consoană africată (sub influența vocalei e sau i care urmează). DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: asibilație
etimologie:
  • vezi asibila DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.