9 definiții pentru asibilare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ASIBILARE s. f. Fenomen fonetic care constă în transformarea unei consoane ocluzive în consoană africată (sub influența vocalei e sau i care urmează); asibilație. – V. asibila.
ASIBILARE s. f. Fenomen fonetic care constă în transformarea unei consoane ocluzive în consoană africată (sub influența vocalei e sau i care urmează); asibilație. – V. asibila.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
asibilare sf [At: DN3 / Pl: ~lări / E: fr asibila] (Fon) Fenomen prin care un sunet nesiflant se transformă într-un sunet siflant.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ASIBILARE s.f. (Fon.) Fenomen prin care un sunet nesiflant se transformă într-un sunet siflant; asibilație. [< asibila, după fr. assibilation].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ASIBILARE s. f. fenomen fonetic prin care o consoană oclusivă se transformă în consoană africată (fricativă) sub influența lui i sau e următor; asibilație. (< asibila)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
asibilare s. f., g.-d. art. asibilării
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
asibilare s. f., g.-d. art. asibilării
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
asibilare s. f., g.-d. art. asibilării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ASIBILARE s. (FON.) asibilație.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ASIBILARE s. f. (< asibila < fr. assibiler): fenomen fonetic prin care un sunet nesiflant se transformă într-un sunet siflant; asibilație.
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
asibilare, asibilărisubstantiv feminin
- 1. Fenomen fonetic care constă în transformarea unei consoane ocluzive în consoană africată (sub influența vocalei e sau i care urmează). DEX '09 DEX '98 DNsinonime: asibilație
etimologie:
- asibila DEX '09 DEX '98 DN