2 intrări

21 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

asfixiát, ~ă a [At: DA ms / P: ~xi-at / Pl: ~ați, -e / E: asfixia] 1-2 Care a suferit o asfixie (1-2) Si: sufocat.

ASFIXIÁT, -Ă, asfixiați, -te, adj. Înăbușit, sufocat (prin absorbire de gaze otrăvitoare, prin înecare, strangulare etc.). Persoanele asfixiate trebuie să primească imediat îngrijiri medicale. – Pronunțat: -xi-at.

ASFIXIÁT, -Ă, asfixiați, -te, adj. Înnăbușit, sufocat (prin absorbire de gaze otrăvitoare, prin înecare etc.). [Pr.: -xi-at] – V. asfixia.

ASFIXIÁT adj. înăbușit, înecat, sufocat, (înv. și pop.) nădușit. (Persoană ~.)

asfixiá vtr [At: DA / P: ~xi-a / Pzi: -iéz / E: fr asphyxier] 1-2 A provoca sau a suferi o asfixie (1). 3-4 (Pex) A omorî sau a muri prin asfixie (1).

ASFIXIÁ, asfixiez, vb. I. Tranz. și refl. A provoca sau a suferi o asfixie; p. ext. a omorî sau a muri în urma unei asfixii. [Pr.: -xi-a] – Din fr. asphyxier.

ASFIXIÁ, asfixiez, vb. I. Tranz. și refl. A provoca sau a suferi o asfixie; p. ext. a omorî sau a muri în urma unei asfixii. [Pr.: -xi-a] – Din fr. asphyxier.

ASFIXIÁ, așfixiez, vb. I. Tranz. A înăbuși, a curma respirația cuiva; a provoca moartea cuiva prin asfixie. ◊ Refl. S-a asfixiat din lipsă de oxigen. – Pronunțat: -xi-a.

ASFIXIÁ, asfixiez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înnăbuși, a (se) sufoca. [Pr.: -xi-a] – Fr. asphyxier.

asfixiá (a ~) (-xi-a) vb., ind. prez. 3 asfixiáză, 1 pl. asfixiém (-xi-em); conj. prez. 3 să asfixiéze; ger. asfixiínd (-xi-ind)

asfixiá vb. (sil. -xi-a), ind. prez. 3 sg. și pl. asfixiáză, 1 pl. asfixiém (sil. -xi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. asfixiéze; ger. asfixiínd (sil. -xi-ind)

ASFIXIÁ vb. a (se) înăbuși, a (se) îneca, a (se) sufoca a (se) sugruma, (înv. și pop.) a (se) năbuși, a (se) năduși, (înv.) a (se) împresura. (Fumul îl ~.)

ASFIXIÁ vb. I. tr. A înăbuși, a sufoca, a provoca moartea cuiva prin asfixie. ♦ refl. A se sufoca. [Pron. -xi-a, p.i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. [< fr. asphyxier].

ASFIXIÁ vb. tr., refl. a (se) înăbuși, a (se) sufoca. (< fr. asphyxier)

A SE ASFIXIÁ mă ~éz intranz. A suferi o asfixie; a se înăbuși; a se sufoca. [Sil. -xi-a] /<fr. asphyxier

A ASFIXIÁ ~éz tranz. A face să se asfixieze; a înăbuși; a sufoca. [Sil. -xi-a] /<fr. asphyxier

asfixià v. 1. a cauza asfixia; 2. a se sinucide prin asfixie.

*asfixiéz v. tr. (fr. asphyxier). Ucid pin asfixie, sufoc, înăduș.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ASFIXIÁT adj. înăbușit, înecat, sufocat, (înv. și pop.) nădușít. (Persoană ~.)

Intrare: asfixia
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) asfixia asfixiere asfixiat asfixiind singular plural
asfixia asfixiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) asfixiez (să) asfixiez asfixiam asfixiai asfixiasem
a II-a (tu) asfixiezi (să) asfixiezi asfixiai asfixiași asfixiaseși
a III-a (el, ea) asfixia (să) asfixieze asfixia asfixie asfixiase
plural I (noi) asfixiem (să) asfixiem asfixiam asfixiarăm asfixiaserăm, asfixiasem*
a II-a (voi) asfixiați (să) asfixiați asfixiați asfixiarăți asfixiaserăți, asfixiaseți*
a III-a (ei, ele) asfixia (să) asfixieze asfixiau asfixia asfixiaseră
Intrare: asfixiat
asfixiat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular asfixiat asfixiatul asfixia asfixiata
plural asfixiați asfixiații asfixiate asfixiatele
genitiv-dativ singular asfixiat asfixiatului asfixiate asfixiatei
plural asfixiați asfixiaților asfixiate asfixiatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)