2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

asfințire sf [At: DRĂGHICI, R. 139 / Pl: (nob) ~ri / E: asfinți] 1 Apus1. 2 (Fig; d. viață) Declin. 3 (Fig; d. viață) Sfârșit.

ASFINȚÍRE s. f. Faptul de a asfinți; asfințit. – V. asfinți.

ASFINȚÍRE s. f. Faptul de a asfinți; asfințit. – V. asfinți.

ASFINȚÍRE s. f. (Rar) Faptul de a asfinți; asfințit. Au dormit... pînă la asfințirea soarelui. DRĂGHICI, R. 139. De-abia zorile lucesc, și doresc de asfințire Petru că și zi și noapte inima mea-i în clătire. CONACHI, la HEM.

ASFINȚÍRE s. f. (Rar) Faptul de a asfinți.

asfințí [At: CONACHI, P. 103 / V: (îvp) asân~ / Pzi: ~țește, (reg) -nte / E: a3 + sfinți] 1 vi (D. soare și astre) A apune. 2 vim (Rar) A se face noapte. 3 vt (Pfm; fig; îe) A-i ~ (cuiva) ochii A i se închide ochii de somn. 4 vt (Fig; complementul este „ochii”) A întuneca.

ASFINȚÍ, pers. 3 asfințește, vb. IV. Intranz. (Despre aștri) A apune, a scăpăta. ♦ Fig. A merge spre declin. – A3 + sfânt.

ASFINȚÍ, pers. 3 asfințește, vb. IV. Intranz. (Despre aștri) A apune, a scăpăta. ♦ Fig. A merge spre declin. – A3 + sfânt.

ASFINȚÍ, pers. 3 asfințește, vb. IV. Intranz. 1. (Despre soare și, în general, despre aștri) A apune, a scăpăta. În fața mea soarele asfințește, valea se umple de umbră, toate se-ntunecă și se șterg. VLAHUȚĂ, O. A. II 69. Luna în cer au asfințit. CREANGĂ, P. 275. De dragul dumitale Știe chiar și sfîntul soare, Că la tine cînd privește Stă și nu mai asfințește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 15. ◊ (Poetic, despre lumină) Mare obștie-l urmează și pe culme se lățește Precum aburii pe baltă cînd lumina asfințește. ALECSANDRI, P. A. 45. ◊ Fig. A se apropia de sfîrșit, a merge spre declin. Gloria acestui scriitor asfințește. 2. Fig. (Despre ochi) A se închide. [Judecătorul] picura de somn și din cînd în cînd îi asfințeau ochii. SADOVEANU, D. P. 145. Citea pînă tîrziu, de-i asfințeau ochii, lîngă feștila de seu. SADOVEANU, M. C. 75.

ASFINȚÍ, pers. 3 asfințește, vb. IV. Intranz. 1. (Despre soare sau alți aștri) A apune, a scăpăta. ♦ Fig. A merge spre declin. 2. Fig. (Despre ochi) A se închide. – Din a3 + sfânt.

A ASFINȚÍ pers. 3 ~éște intranz. (despre aștri) A se lăsa după orizont; a apune; a scăpăta; a coborî. /a + sfânt

asfințì v. a apune (de soare, lună, stele). [Cf. «sfântul soare»: scăpătarea sau moartea aparentă a soarelui e considerată ca o sanctificare a astrului].

asfințésc și (maĭ rar) sfințésc v. intr. (infl. de sfînt, dar derivat de la vsl. svĭetiti, a străluci, a lumina [de unde vine și sfetesc], svitati, osvitati, a străluci; sîrb. svitati, osvitati, a răsări, a se lumina de ziŭă. Înț. de „a răsări” s’a transmis celuĭ de „a apune” așa cum crepuscul se zice și despre dimineață, și despre seară. Asfințesc l-a luat pe a din apun). Apun: soarele asfințește.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

asfințíre s. f., g.-d. art. asfințírii

asfințíre s. f., g.-d. art. asfințírii

asfințí (a ~) (a apune) vb., ind. prez. 3 sg. asfințéște, imperf. 3 sg. asfințeá; conj. prez. 3 să asfințeáscă

asfințí (a apune) vb., ind. prez. 3 sg. asfințéște, imperf. 3 sg. asfințeá; conj. prez. 3 sg. și pl. asfințeáscă

asfințesc, -țit prt. (despre soare).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ASFINȚIRE s. apus, asfințit, (livr.) crepuscul, declin, (rar) apunere, (pop.) scapăt, scăpătare, scăpătat. (~ soarelui.)

Asfințire ≠ răsărire

arată toate definițiile

Intrare: asfințire
asfințire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asfințire
  • asfințirea
plural
  • asfințiri
  • asfințirile
genitiv-dativ singular
  • asfințiri
  • asfințirii
plural
  • asfințiri
  • asfințirilor
vocativ singular
plural
Intrare: asfinți
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • asfinți
  • asfințire
  • asfințit
  • asfințitu‑
  • asfințind
  • asfințindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • asfințește
(să)
  • asfințească
  • asfințea
  • asfinți
  • asfințise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • asfințesc
(să)
  • asfințească
  • asfințeau
  • asfinți
  • asfințiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

asfințire

  • 1. Faptul de a asfinți.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: apus (s.n.) asfințit antonime: răsărire 2 exemple
    exemple
    • Au dormit... pînă la asfințirea soarelui. DRĂGHICI, R. 139.
      surse: DLRLC
    • De-abia zorile lucesc, și doresc de asfințire Petru că și zi și noapte inima mea-i în clătire. CONACHI, la HEM.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi asfinți
    surse: DEX '98 DEX '09

asfinți

  • 1. Despre aștri:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: apune coborî scăpăta antonime: răsări 4 exemple
    exemple
    • În fața mea soarele asfințește, valea se umple de umbră, toate se-ntunecă și se șterg. VLAHUȚĂ, O. A. II 69.
      surse: DLRLC
    • Luna în cer au asfințit. CREANGĂ, P. 275.
      surse: DLRLC
    • De dragul dumitale Știe chiar și sfîntul soare, Că la tine cînd privește Stă și nu mai asfințește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 15.
      surse: DLRLC
    • poetic (Despre lumină) Mare obștie-l urmează și pe culme se lățește Precum aburii pe baltă cînd lumina asfințește. ALECSANDRI, P. A. 45.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat A merge spre declin.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Gloria acestui scriitor asfințește.
        surse: DLRLC
  • 2. figurat (Despre ochi) A se închide.
    surse: DLRLC sinonime: închide 2 exemple
    exemple
    • [Judecătorul] picura de somn și din cînd în cînd îi asfințeau ochii. SADOVEANU, D. P. 145.
      surse: DLRLC
    • Citea pînă tîrziu, de-i asfințeau ochii, lîngă feștila de seu. SADOVEANU, M. C. 75.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • A + sfânt
    surse: DEX '09 DEX '98